acuplare sf [At: SOARE, MAȘ. 16 / Pl: ~lări / E: acupla] 1 Legătură realizată între două elemente ale unui sistem tehnic Si: acuplaj, acuplat¹, cuplaj, cuplare (1). 2 (Rar; fig; d. oameni) Cuplare. 3 (D. oameni) Contact sexual.

ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla. – V. acupla.

ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla. – V. acupla.

ACUPLÁRE s. f. Cuplare.

ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla.

acupláre (-cu-pla) s. f., g.-d. art. acuplắrii

acupláre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. acuplării; pl. acuplări

ACUPLÁRE s. (TEHN.) acuplaj, cuplaj, cuplare.

ACUPLÁRE s.f. Acțiunea de a acupla. [< acupla].

acuplá [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: accoupler] 1 vt A realiza o legătură între două elemente ale unui sistem tehnic Si: a cupla. 2 vr (Fig; d. oameni) A forma un cuplu, o pereche Si: a se cupla. 3 vr (D. oameni) A avea relații sexuale.

ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.

ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.

ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla.

ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla. – Fr. accoupler.

acuplá (a ~) (-cu-pla) vb., ind. prez. 3 acupleáză

acuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. acupléz, 3 sg. și pl. acupleáză

ACUPLÁ vb. (TEHN.) a cupla.

ACUPLÁ vb. I. tr. 1. a cupla. 2. tr., refl. A (se) împerechea. [< fr. accoupler].

ACUPLÁ vb. I. tr. a cupla. II. tr., refl. a (se) împerechea. (< fr. accoupler)

ACUPLARE s. (TEHN.) acuplaj, cuplaj, cuplare.