4 intrări
42 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
acuplare sf [At: SOARE, MAȘ. 16 / Pl: ~lări / E: acupla] 1 Legătură realizată între două elemente ale unui sistem tehnic Si: acuplaj, acuplat1, cuplaj, cuplare (1). 2 (Rar; fig; d. oameni) Cuplare. 3 (D. oameni) Contact sexual.
ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla. – V. acupla.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla. – V. acupla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACUPLÁRE s. f. Cuplare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACUPLÁRE s.f. Acțiunea de a acupla. [< acupla].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
acupla [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: accoupler] 1 vt A realiza o legătură între două elemente ale unui sistem tehnic Si: a cupla. 2 vr (Fig; d. oameni) A forma un cuplu, o pereche Si: a se cupla. 3 vr (D. oameni) A avea relații sexuale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cupla [At: IOANOVICI, TEHN. 170 / Pzi: ~lez / E: fr coupler] 1 vt (Teh) A reuni două (sau mai multe) elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: acupla. 2 vrr (D. oameni) A forma un cuplu. 3 vrr (Fam; pex) A avea relații sexuale. 4-5 vtr A (se) instala două telefoane fixe pe aceeași linie. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuplare sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 71 / Pl: ~lări / E: cupla] 1 Cuplaj (1). 2 Formare a unui cuplu (4) Si: cuplat1 (2). 3 (Fam; pex) întreținere de relații sexuale Si: cuplat1 (3). 4 Cuplaj (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a (se) cupla și rezultatul ei. – V. cupla.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei. – V. cupla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUPLÁ, cuplez, vb. I Tranz. A lega, a reuni două sau mai multe elemente (ale unui sistem tehnic, vehicule etc.) într-un sistem care acționează sau este acționat în mod solidar și simultan. – Variantă: acuplá vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla. Cuplarea locomotivei cu tenderul. Cuplarea vagonetelor. – Variantă: acupláre s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla. – Fr. accoupler.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACUPLÁ vb. I. tr. 1. a cupla. 2. tr., refl. A (se) împerechea. [< fr. accoupler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUPLÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUPLÁRE s.f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei; legare, unire. [< cupla].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACUPLÁ vb. I. tr. a cupla. II. tr., refl. a (se) împerechea. (< fr. accoupler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: a-cu-pla-re
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: a-cu-pla
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
- silabație: cu-pla
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
- silabație: a-cu-pla
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
- silabație: cu-pla-re
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: a-cu-pla-re
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
acuplare
acupla
cupla acupla
- 1. tehnică A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea.
- surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: împerechea
-
etimologie:
- limba franceză couplersurse: DEX '09 DEX '98 DN