2 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face față unei obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊ Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bancnotelor. – V. acoperi.

ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊ Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.

ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia, cu scopul de a-l apăra, de a-l înveli sau de a-l ascunde în întregime. ◊ Fig. (Mil.) Asigurarea unei acțiuni de concentrare și de manevră a trupelor, prin desfășurarea unei acțiuni speciale de protecție sau prin efectuarea ei la adăpostul unei păduri, al unei culturi etc. Trupe de acoperire. Acoperirea flancului. ◊ Frontul de, acoperire se întindea pe vreo zece-cincisprezece kilometri. CAMIL PETRESCU, U. N. 6. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune care a fost făcută conform unor indicații precise. 2. Posibilitatea de a face față unei necesități materiale. Într-o serie de domenii, cum este producția utilajului necesar agriculturii noastre, industriei alimentare și industriei ușoare, producem peste 90 din necesarul pentru acoperirea nevoilor interne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. ◊ Posibilitatea de a achita o datorie, de a lichida un deficit sau de a face față unei cheltuieli. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ◊ (Concretizat) Fond care servește la achitarea unei obligații. Întreabă la bancă dacă aveți acoperirea cecului. C. PETRESCU, A. 327. ◊ Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (eventual și devize) deținută de banca de emisiune a unei țări pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).

ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Fig. (Mil.) Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ♢ Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 3. (Fin.) Posibilitatea de a face față unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care servește la achitarea unei obligații. ♢ Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (și devize) deținută de banca de emisiune a unei țări, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).

acoperíre s. f., g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíri

acoperíre s. f., g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíri

acoperíre sf [At: CHEIA ÎN., ap. GCR I, 237/5 / Pl: ~ri / E: acoperi] 1 (Înv; ccr) Învelire de jur-împrejur. 2 (Ccr; înv) Scut. 3 (Înv) Veșmânt. 4 Punere deasupra în scop de protecție, împodobire etc. 5 (Spc) Așezare a acoperișului pe o clădire. 6-7 Posibilitate de a face față unei plăți, unei cheltuieli. 8 Aplicare a unui strat de material pe o suprafață pentru a o face mai rezistentă, a o înfrumuseța etc. 9 (Mil) Ansamblu de măsuri pentru protecția trupelor și a obiectivelor împotriva atacurilor inamice. 10 (Fig) Ascundere a unei fapte (reprobabile).

ACOPERÍRE s. 1. v. învelire. 2. v. îmbrăcare. 3. v. astupare. 4. ascundere, mascare. (~ unei uși cu o perdea.)

Acoperire ≠ destăinuire, dezvelire

ACOPERÍRE ~i f. 1) v. A ACOPERI și A SE ACOPERI. 2) Plată a unei obligații bănești; lichidare a unui deficit. 3) Fond care asigură această operație. /v. a acoperi

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune ceva peste un obiect sau peste o ființă cu scopul de a le ascunde sau de a le proteja. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. Tranz. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A depăși în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a se achita de datoriile făcute. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care le ascunde sau le protejează. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV., I. Tranz. (Uneori în opoziție cu descoperi, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, «de») 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le învelească sau să le ascundă în întregime. S-a prins în palme capul... acoperindu-și fața. SAHIA, N. 72. Ea-și acoperă cu mina fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82. ◊ Fig. Somn.,. acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie. EMINESCU, N. 44. Dac-am văst (=văzut) că nu mai vii... Urîtul mi-l așternui, Cu dragul m-acoperii. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 144. ◊ (Urmat de determinări ca: «glorie», «lauri», «rușine», «ridicol», introduse prin prep. «de») A se acoperi de glorie. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva învelindu-l, protejîndu-l sau ascunzîndu-l. Florile dalbe... Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, V. 38. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau. SADOVEANU, N. F. 80, [Buza] cea de deasupra se resfrîngea în sus peste scăfîrlia capului, iar cea dedesubt atîrna în jos de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 240. Deodat-aud foșnirea unei rochii... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119. ♦ Refl. A căpăta (sau a-și forma) la suprafață un strat învelitor. Cerul s-a acoperit cu nori. ◊ Marea frămîntată s-acopere de spume. ALECSANDRI, P. A. 70. 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur. SADOVEANU, N. F. 90. 8. (Cu privire la clădiri) A pune acoperișul. A acoperit casa cu tinichea. ◊ Trenul intră între căsuțe acoperite cu carton gudronat, paie și șindrile. DUMITRIU, B. F. 88. Un bordei acoperit cu paie. ODOBESCU, S. III 18. II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea unei armate. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui, a nu da pe față. Lucrurile nu puteau rămîne mult timp acoperite. Împărăteasa, de silă, de milă, fu nevoită a spune împăratului toată șiretenia. ISPIRESCU, L. 111. 3. Tranz. (Cu privire la un sunet, la un zgomot) A depăși în intensitate; a face să nu se audă, a înăbuși. Eleonora vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului. DUMITRIU, B. F. 44. Un ropot de aplauze acoperi ultimele cuvinte ale oratorului. BART, E. 286. 4. Refl. A se suprapune exact, a coincide, a corespunde perfect. Definiția propusă se acoperă perfect cu sensul cuvîntului.Tranz. (Complementul arată o necesitate materială, o datorie, o cheltuială, un deficit) A acoperi nevoile de consum ale unei colectivități. ◊ Se îndoia că sînt acolo atîția gologani cîți să acopere datoria țăranului. PAS, L. I 142. Stamati reuși să mai facă un împrumut ca să acopere cheltuielile. BART, E. 256. ◊ T r an z. (Franțuzism) A străbate o distanță. Alergătorul a acoperit distanța de 1500 de metri într-un timp record.Expr. (Sport) A acoperi terenul = a fi prezent acolo unde este nevoie. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 sg. acoperă și (nerecomandabil) acopere, pers. 3 pl. acoperă și (nerecomandabil) acopăr; conj. pers. 3 sg. și pl. acopere.

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. I. Tranz. 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le ascundă vederii sau să le protejeze. Ea-și acoperă cu mâna fața (EMINESCU) ♦ A pune acoperiș unei clădiri. ♦ A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva, învelindu-l, protejându-l sau ascunzându-l. Florile... Acopăr cu un strat de nea pământul (BENIUC). ♦ Refl. A căpăta sau a-și forma un strat învelitor. Marea... s-acopere de spume (ALECSANDRI). 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur (SADOVEANU). II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui. 3. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înnăbuși. Vorbea tare, încercând să acopere sunetul pianului (DUMITRIU) 4. Refl. și tranz. A corespunde perfect; a coincide; a (se) satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 5. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ♢ Expr. A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.

acoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acópăr, 3 acóperă, imperf. 3 sg. acopereá; conj. prez. 3 să acópere

acoperí vb., ind. prez. 1 sg. acópăr, 3 sg. și pl. acóperă, imperf. 3 sg. acopereá; conj. prez. 3 sg. și pl. acópere

acoperí [At: CORESI, PS. 77 / Pzi: acopăr, acoper, 3 ~peră, (reg) -pere, (îrg) acoapere, Cj 3 -pere / E: lat acco(o)perire] 1 vt (Înv) A înveli de jur-împrejur. 2 vt (C. i. obiecte sau ființe) A pune deasupra în scop de protecție, împodobire etc. 3 (Spc) vt A pune acoperiș unei clădiri. 4 vt (Fig) A copleși. 5 vr (Îvr) A se umple. 6 vt (Îe) A ~ cheltuielile A face față cheltuielilor. 7 vt (Fig) A ascunde o faptă (reprobabilă). 8 vt A aplica un strat de material pe o suprafață pentru a o face mai rezistentă, a o înfrumuseța etc. 9 vt (Mil) A executa o acoperire (9).

ACOPERÍ vb. 1. v. înveli. 2. v. îmbrăca. 3. v. astupa. 4. a ascunde, a masca. (Perdeaua ~ ușa.) 5. v. umple. 6. a scălda, a umple. (O sudoare rece îi ~ trupul.) 7. v. parcurge.

ACOPERÍ vb. v. apăra, ascunde, feri, masca, ocroti, păzi, proteja, tăinui.

Intrare: acoperire
acoperire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acoperire acoperirea
plural acoperiri acoperirile
genitiv-dativ singular acoperiri acoperirii
plural acoperiri acoperirilor
vocativ singular
plural
Intrare: acoperi
verb (VT335)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acoperi acoperire acoperit acoperind singular plural
acoperă, acopere acope'riți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acopăr (să) acopăr acopeream acoperii acoperisem
a II-a (tu) acoperi (să) acoperi acopereai acoperiși acoperiseși
a III-a (el, ea) acoperă (să) acopere acoperea acoperi acoperise
plural I (noi) acoperim (să) acoperim acopeream acoperirăm acoperiserăm, acoperisem*
a II-a (voi) acope'riți (să) acoperiți acopereați acoperirăți acoperiserăți, acoperiseți*
a III-a (ei, ele) acoperă (să) acopere acopereau acoperi acoperiseră
verb (VT335) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coperi coperire coperit coperind singular plural
coperă, copere cope'riți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) copăr (să) copăr copeream coperii coperisem
a II-a (tu) coperi (să) coperi copereai coperiși coperiseși
a III-a (el, ea) coperă (să) copere coperea coperi coperise
plural I (noi) coperim (să) coperim copeream coperirăm coperiserăm, coperisem*
a II-a (voi) cope'riți (să) coperiți copereați coperirăți coperiserăți, coperiseți*
a III-a (ei, ele) coperă (să) copere copereau coperi coperiseră
verb (VT331) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coperi coperire coperit coperind singular plural
coperă coperiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coper (să) coper copeream coperii coperisem
a II-a (tu) coperi (să) coperi copereai coperiși coperiseși
a III-a (el, ea) coperă (să) copere coperea coperi coperise
plural I (noi) coperim (să) coperim copeream coperirăm coperiserăm, coperisem*
a II-a (voi) coperiți (să) coperiți copereați coperirăți coperiserăți, coperiseți*
a III-a (ei, ele) coperă (să) copere copereau coperi coperiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)