2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acoperire sf [At: CHEIA ÎN., ap. GCR I, 237/5 / Pl: ~ri / E: acoperi] 1 (Înv; ccr) Învelire de jur-împrejur. 2 (Ccr; înv) Scut. 3 (Înv) Veșmânt. 4 Punere deasupra în scop de protecție, împodobire etc. 5 (Spc) Așezare a acoperișului pe o clădire. 6-7 Posibilitate de a face față unei plăți, unei cheltuieli. 8 Aplicare a unui strat de material pe o suprafață pentru a o face mai rezistentă, a o înfrumuseța etc. 9 (Mil) Ansamblu de măsuri pentru protecția trupelor și a obiectivelor împotriva atacurilor inamice. 10 (Fig) Ascundere a unei fapte (reprobabile).

ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face față unei obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊ Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bancnotelor. – V. acoperi.

ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊ Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.

ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia, cu scopul de a-l apăra, de a-l înveli sau de a-l ascunde în întregime. ◊ Fig. (Mil.) Asigurarea unei acțiuni de concentrare și de manevră a trupelor, prin desfășurarea unei acțiuni speciale de protecție sau prin efectuarea ei la adăpostul unei păduri, al unei culturi etc. Trupe de acoperire. Acoperirea flancului. ◊ Frontul de, acoperire se întindea pe vreo zece-cincisprezece kilometri. CAMIL PETRESCU, U. N. 6. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune care a fost făcută conform unor indicații precise. 2. Posibilitatea de a face față unei necesități materiale. Într-o serie de domenii, cum este producția utilajului necesar agriculturii noastre, industriei alimentare și industriei ușoare, producem peste 90 din necesarul pentru acoperirea nevoilor interne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. ◊ Posibilitatea de a achita o datorie, de a lichida un deficit sau de a face față unei cheltuieli. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ◊ (Concretizat) Fond care servește la achitarea unei obligații. Întreabă la bancă dacă aveți acoperirea cecului. C. PETRESCU, A. 327. ◊ Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (eventual și devize) deținută de banca de emisiune a unei țări pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).

ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Fig. (Mil.) Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 3. (Fin.) Posibilitatea de a face față unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care servește la achitarea unei obligații. ◊ Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (și devize) deținută de banca de emisiune a unei țări, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).

ACOPERÍRE ~i f. 1) v. A ACOPERI și A SE ACOPERI. 2) Plată a unei obligații bănești; lichidare a unui deficit. 3) Fond care asigură această operație. /v. a acoperi

acoperi [At: CORESI, PS. 77 / Pzi: acopăr, acoper, 3 ~peră, (reg) ~pere, (îrg) acoapere, Cj 3 ~pere / E: lat acco(o)perire] 1 vt (Înv) A înveli de jur-împrejur. 2 vt (C.i. obiecte sau ființe) A pune deasupra în scop de protecție, împodobire etc. 3 (Spc) vt A pune acoperiș unei clădiri. 4 vt (Fig) A copleși. 5 vr (Îvr) A se umple. 6 vt (Îe) A ~ cheltuielile A face față cheltuielilor. 7 vt (Fig) A ascunde o faptă (reprobabilă). 8 vt A aplica un strat de material pe o suprafață pentru a o face mai rezistentă, a o înfrumuseța etc. 9 vt (Mil) A executa o acoperire (9).

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune ceva peste un obiect sau peste o ființă cu scopul de a le ascunde sau de a le proteja. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. Tranz. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A depăși în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a se achita de datoriile făcute. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care le ascunde sau le protejează. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV., I. Tranz. (Uneori în opoziție cu descoperi, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, «de») 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le învelească sau să le ascundă în întregime. S-a prins în palme capul... acoperindu-și fața. SAHIA, N. 72. Ea-și acoperă cu mîna fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82. ◊ Fig. Somn.,. acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie. EMINESCU, N. 44. Dac-am văst (=văzut) că nu mai vii... Urîtul mi-l așternui, Cu dragul m-acoperii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ◊ (Urmat de determinări ca: «glorie», «lauri», «rușine», «ridicol», introduse prin prep. «de») A se acoperi de glorie. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva învelindu-l, protejîndu-l sau ascunzîndu-l. Florile dalbe... Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, V. 38. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau. SADOVEANU, N. F. 80, [Buza] cea de deasupra se resfrîngea în sus peste scăfîrlia capului, iar cea dedesubt atîrna în jos de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 240. Deodat-aud foșnirea unei rochii... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119. ♦ Refl. A căpăta (sau a-și forma) la suprafață un strat învelitor. Cerul s-a acoperit cu nori. ◊ Marea frămîntată s-acopere de spume. ALECSANDRI, P. A. 70. 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur. SADOVEANU, N. F. 90. 8. (Cu privire la clădiri) A pune acoperișul. A acoperit casa cu tinichea. ◊ Trenul intră între căsuțe acoperite cu carton gudronat, paie și șindrile. DUMITRIU, B. F. 88. Un bordei acoperit cu paie. ODOBESCU, S. III 18. II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea unei armate. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui, a nu da pe față. Lucrurile nu puteau rămîne mult timp acoperite. Împărăteasa, de silă, de milă, fu nevoită a spune împăratului toată șiretenia. ISPIRESCU, L. 111. 3. Tranz. (Cu privire la un sunet, la un zgomot) A depăși în intensitate; a face să nu se audă, a înăbuși. Eleonora vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului. DUMITRIU, B. F. 44. Un ropot de aplauze acoperi ultimele cuvinte ale oratorului. BART, E. 286. 4. Refl. A se suprapune exact, a coincide, a corespunde perfect. Definiția propusă se acoperă perfect cu sensul cuvîntului.Tranz. (Complementul arată o necesitate materială, o datorie, o cheltuială, un deficit) A acoperi nevoile de consum ale unei colectivități. ◊ Se îndoia că sînt acolo atîția gologani cîți să acopere datoria țăranului. PAS, L. I 142. Stamati reuși să mai facă un împrumut ca să acopere cheltuielile. BART, E. 256. ◊ T r an z. (Franțuzism) A străbate o distanță. Alergătorul a acoperit distanța de 1500 de metri într-un timp record.Expr. (Sport) A acoperi terenul = a fi prezent acolo unde este nevoie. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 sg. acoperă și (nerecomandabil) acopere, pers. 3 pl. acoperă și (nerecomandabil) acopăr; conj. pers. 3 sg. și pl. acopere.

COPERÍ vb. IV v. acoperi.[1]

  1. Varianta coperi nu este menționată la intrarea acoperi. gall

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. I. Tranz. 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le ascundă vederii sau să le protejeze. Ea-și acoperă cu mâna fața (EMINESCU) ♦ A pune acoperiș unei clădiri. ♦ A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva, învelindu-l, protejându-l sau ascunzându-l. Florile... Acopăr cu un strat de nea pământul (BENIUC). ♦ Refl. A căpăta sau a-și forma un strat învelitor. Marea... s-acopere de spume (ALECSANDRI). 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur (SADOVEANU). II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui. 3. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înnăbuși. Vorbea tare, încercând să acopere sunetul pianului (DUMITRIU) 4. Refl. și tranz. A corespunde perfect; a coincide; a (se) satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 5. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.

A SE ACOPERÍ se acóperă intranz. 1) A corespunde perfect; a se potrivi întocmai; a coincide. 2) fig. A fi cuprins total; a se umple. ~ de glorie. ~ de rușine. /<lat. acco[o]perire

A ACOPERÍ acópăr tranz. 1) (obiecte, ființe) A înzestra cu un înveliș exterior (în scop protector sau decorativ). 2) mil. (trupe, obiective etc.) A apăra, luând asupra sa atacurile inamicului. 3) (lucruri, persoane) A pune într-un loc ferit; a tăinui; a ascunde; a dosi. 4) (zgomote, melodii etc.) A face să nu se audă depășind în intensitate; a astupa. 5) (datorii bănești, cheltuieli etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita. 6) sport (distanțe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. ◊ ~ terenul a fi în permanență activ pe tot terenul de joc. /<lat. acco[o]perire

acoperì v. 1. a pune sau a întinde un ce peste altceva: a acoperi o casă; 2. a fi răspândit peste ceva: zăpada acopere pământul; 3. fig. a ascunde (în sens bun sau rău): a acoperi o greșală; 4. a se îmbrăca, a-și pune pălăria în cap: acoperiți-vă! 5. a se întuneca: cerul se acopere cu nori. [Lat. AD COOPERIRE].

acóper, a -i v. tr. (lat. ac-co-operire, cooperire, a acoperi; it. coprire, vpv. pg. cobrir, npv. kurbĭ, fr. couvrir, sp. cubrir.El saŭ eĭ acopere [est], el saŭ eĭ acoperă [vest], să acopere. V. des-coper, opercul). Pun un lucru peste altu ca să-l ascund, ca să-l conserv, ca să-l ornez: a acoperi o casă cu trestie, zăpada acopere cîmpu, cîmpu e acoperit de zăpadă, casa e acoperită cu șindilă, florile acopereaŭ cîmpu. Fig. Apăr, protejez: acoper un loc. Ascund, tăinuesc: îmĭ acoper planurile. Scuz, justific: acoper o greșeală. V. refl. Mă îmbrac, îmĭ pun pălăria. Fig. Mă acoper de glorie, de rușine. Ceru se acopere, se întunecă. – Vechĭ cóper și înacóper. Azĭ în est și acúper, în vest și cóper, în nord acópăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acoperíre s. f., g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíri

acoperíre s. f., g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíri

acoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acópăr, 3 acóperă, imperf. 3 sg. acopereá; conj. prez. 3 să acópere

arată toate definițiile

Intrare: acoperire
acoperire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperire
  • acoperirea
plural
  • acoperiri
  • acoperirile
genitiv-dativ singular
  • acoperiri
  • acoperirii
plural
  • acoperiri
  • acoperirilor
vocativ singular
plural
Intrare: acoperi
verb (VT335)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acoperi
  • acoperire
  • acoperit
  • acoperitu‑
  • acoperind
  • acoperindu‑
singular plural
  • acoperă
  • acopere
  • acoperiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acopăr
(să)
  • acopăr
  • acopeream
  • acoperii
  • acoperisem
a II-a (tu)
  • acoperi
(să)
  • acoperi
  • acopereai
  • acoperiși
  • acoperiseși
a III-a (el, ea)
  • acoperă
(să)
  • acopere
  • acoperea
  • acoperi
  • acoperise
plural I (noi)
  • acoperim
(să)
  • acoperim
  • acopeream
  • acoperirăm
  • acoperiserăm
  • acoperisem
a II-a (voi)
  • acoperiți
(să)
  • acoperiți
  • acopereați
  • acoperirăți
  • acoperiserăți
  • acoperiseți
a III-a (ei, ele)
  • acoperă
(să)
  • acopere
  • acopereau
  • acoperi
  • acoperiseră
verb (VT335)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coperi
  • coperire
  • coperit
  • coperitu‑
  • coperind
  • coperindu‑
singular plural
  • coperă
  • copere
  • coperiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copăr
(să)
  • copăr
  • copeream
  • coperii
  • coperisem
a II-a (tu)
  • coperi
(să)
  • coperi
  • copereai
  • coperiși
  • coperiseși
a III-a (el, ea)
  • coperă
(să)
  • copere
  • coperea
  • coperi
  • coperise
plural I (noi)
  • coperim
(să)
  • coperim
  • copeream
  • coperirăm
  • coperiserăm
  • coperisem
a II-a (voi)
  • coperiți
(să)
  • coperiți
  • copereați
  • coperirăți
  • coperiserăți
  • coperiseți
a III-a (ei, ele)
  • coperă
(să)
  • copere
  • copereau
  • coperi
  • coperiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acoperire

  • 1. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. (termen) militar Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.3.1. Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Trupe de acoperire. Acoperirea flancului.
          surse: DLRLC
        • Frontul de, acoperire se întindea pe vreo zece-cincisprezece kilometri. CAMIL PETRESCU, U. N. 6.
          surse: DLRLC
      • 1.3.2. expresie A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. finanțe Posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Acoperirea acestei sume se face eșalonat.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • Într-o serie de domenii, cum este producția utilajului necesar agriculturii noastre, industriei alimentare și industriei ușoare, producem peste 90% din necesarul pentru acoperirea nevoilor interne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. concretizat Fond care asigură această posibilitate.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Întreabă la bancă dacă aveți acoperirea cecului. C. PETRESCU, A. 327.
          surse: DLRLC
        • 1.4.1.1. Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bancnotelor.
          surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi acoperi
    surse: DEX '09 DEX '98

acoperi coperi

  • 1. tranzitiv A pune ceva peste un obiect sau peste o ființă cu scopul de a le ascunde sau de a le proteja.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Ș-a prins în palme capul... acoperindu-și fața. SAHIA, N. 72.
      surse: DLRLC
    • Ea-și acoperă cu mîna fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • figurat Somn... acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie. EMINESCU, N. 44.
      surse: DLRLC
    • figurat Dac-am văst (=văzut) că nu mai vii... Urîtul mi-l așternui, Cu dragul m-acoperii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva învelindu-l, protejându-l sau ascunzându-l.
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Florile dalbe... Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, V. 38.
        surse: DLRLC
      • Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau. SADOVEANU, N. F. 80,
        surse: DLRLC
      • [Buza] cea de deasupra se resfrîngea în sus peste scăfîrlia capului, iar cea dedesubt atîrna în jos de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 240.
        surse: DLRLC
      • Deodat-aud foșnirea unei rochii... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv A căpăta (sau a-și forma) la suprafață un strat învelitor.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cerul s-a acoperit cu nori.
        surse: DLRLC
      • Marea frămîntată s-acopere de spume. ALECSANDRI, P. A. 70.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Acoperi oala ca să fiarbă în abur. SADOVEANU, N. F. 90.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A pune acoperiș unei clădiri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • A acoperit casa cu tinichea.
        surse: DLRLC
      • Trenul intră între căsuțe acoperite cu carton gudronat, paie și șindrile. DUMITRIU, B. F. 88.
        surse: DLRLC
      • Un bordei acoperit cu paie. ODOBESCU, S. III 18.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc.
    surse: DEX '09
  • exemple
    • A acoperi retragerea trupelor. A acoperi retragerea unei armate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. reflexiv A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. tranzitiv A nu da pe față.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascunde tăinui un exemplu
    exemple
    • Lucrurile nu puteau rămîne mult timp acoperite. Împărăteasa, de silă, de milă, fu nevoită a spune împăratului toată șiretenia. ISPIRESCU, L. 111.
      surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv A depăși în intensitate un zgomot, o melodie etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înăbuși 2 exemple
    exemple
    • Eleonora vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului. DUMITRIU, B. F. 44.
      surse: DLRLC
    • Un ropot de aplauze acoperi ultimele cuvinte ale oratorului. BART, E. 286.
      surse: DLRLC
  • 7. reflexiv tranzitiv A corespunde perfect; a se suprapune exact.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coincide satisface 4 exemple
    exemple
    • Definiția propusă se acoperă perfect cu sensul cuvântului.
      surse: DLRLC
    • A acoperi nevoile de consum ale unei colectivități.
      surse: DLRLC
    • Se îndoia că sînt acolo atîția gologani cîți să acopere datoria țăranului. PAS, L. I 142.
      surse: DLRLC
    • Stamati reuși să mai facă un împrumut ca să acopere cheltuielile. BART, E. 256.
      surse: DLRLC
    • 7.1. expresie tranzitiv A acoperi cheltuielile = a se achita de datoriile făcute.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 8. tranzitiv sport franțuzism A străbate o distanță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Alergătorul a acoperit distanța de 1500 de metri într-un timp record.
      surse: DLRLC
    • 8.1. expresie A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: