23 de definiții pentru acoperi coperi (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune ceva peste un obiect sau peste o ființă cu scopul de a le ascunde sau de a le proteja. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. Tranz. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A depăși în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a se achita de datoriile făcute. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care le ascunde sau le protejează. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV., I. Tranz. (Uneori în opoziție cu descoperi, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, «de») 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le învelească sau să le ascundă în întregime. S-a prins în palme capul... acoperindu-și fața. SAHIA, N. 72. Ea-și acoperă cu mina fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82. ◊ Fig. Somn.,. acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie. EMINESCU, N. 44. Dac-am văst (=văzut) că nu mai vii... Urîtul mi-l așternui, Cu dragul m-acoperii. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 144. ◊ (Urmat de determinări ca: «glorie», «lauri», «rușine», «ridicol», introduse prin prep. «de») A se acoperi de glorie. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva învelindu-l, protejîndu-l sau ascunzîndu-l. Florile dalbe... Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, V. 38. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau. SADOVEANU, N. F. 80, [Buza] cea de deasupra se resfrîngea în sus peste scăfîrlia capului, iar cea dedesubt atîrna în jos de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 240. Deodat-aud foșnirea unei rochii... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119. ♦ Refl. A căpăta (sau a-și forma) la suprafață un strat învelitor. Cerul s-a acoperit cu nori. ◊ Marea frămîntată s-acopere de spume. ALECSANDRI, P. A. 70. 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur. SADOVEANU, N. F. 90. 8. (Cu privire la clădiri) A pune acoperișul. A acoperit casa cu tinichea. ◊ Trenul intră între căsuțe acoperite cu carton gudronat, paie și șindrile. DUMITRIU, B. F. 88. Un bordei acoperit cu paie. ODOBESCU, S. III 18. II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea unei armate. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui, a nu da pe față. Lucrurile nu puteau rămîne mult timp acoperite. Împărăteasa, de silă, de milă, fu nevoită a spune împăratului toată șiretenia. ISPIRESCU, L. 111. 3. Tranz. (Cu privire la un sunet, la un zgomot) A depăși în intensitate; a face să nu se audă, a înăbuși. Eleonora vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului. DUMITRIU, B. F. 44. Un ropot de aplauze acoperi ultimele cuvinte ale oratorului. BART, E. 286. 4. Refl. A se suprapune exact, a coincide, a corespunde perfect. Definiția propusă se acoperă perfect cu sensul cuvîntului.Tranz. (Complementul arată o necesitate materială, o datorie, o cheltuială, un deficit) A acoperi nevoile de consum ale unei colectivități. ◊ Se îndoia că sînt acolo atîția gologani cîți să acopere datoria țăranului. PAS, L. I 142. Stamati reuși să mai facă un împrumut ca să acopere cheltuielile. BART, E. 256. ◊ T r an z. (Franțuzism) A străbate o distanță. Alergătorul a acoperit distanța de 1500 de metri într-un timp record.Expr. (Sport) A acoperi terenul = a fi prezent acolo unde este nevoie. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 sg. acoperă și (nerecomandabil) acopere, pers. 3 pl. acoperă și (nerecomandabil) acopăr; conj. pers. 3 sg. și pl. acopere.

ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. I. Tranz. 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le ascundă vederii sau să le protejeze. Ea-și acoperă cu mâna fața (EMINESCU) ♦ A pune acoperiș unei clădiri. ♦ A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva, învelindu-l, protejându-l sau ascunzându-l. Florile... Acopăr cu un strat de nea pământul (BENIUC). ♦ Refl. A căpăta sau a-și forma un strat învelitor. Marea... s-acopere de spume (ALECSANDRI). 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur (SADOVEANU). II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui. 3. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înnăbuși. Vorbea tare, încercând să acopere sunetul pianului (DUMITRIU) 4. Refl. și tranz. A corespunde perfect; a coincide; a (se) satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 5. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ♢ Expr. A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.

acoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acópăr, 3 acóperă, imperf. 3 sg. acopereá; conj. prez. 3 să acópere

acoperí vb., ind. prez. 1 sg. acópăr, 3 sg. și pl. acóperă, imperf. 3 sg. acopereá; conj. prez. 3 sg. și pl. acópere

acoperí [At: CORESI, PS. 77 / Pzi: acopăr, acoper, 3 ~peră, (reg) -pere, (îrg) acoapere, Cj 3 -pere / E: lat acco(o)perire] 1 vt (Înv) A înveli de jur-împrejur. 2 vt (C. i. obiecte sau ființe) A pune deasupra în scop de protecție, împodobire etc. 3 (Spc) vt A pune acoperiș unei clădiri. 4 vt (Fig) A copleși. 5 vr (Îvr) A se umple. 6 vt (Îe) A ~ cheltuielile A face față cheltuielilor. 7 vt (Fig) A ascunde o faptă (reprobabilă). 8 vt A aplica un strat de material pe o suprafață pentru a o face mai rezistentă, a o înfrumuseța etc. 9 vt (Mil) A executa o acoperire (9).

ACOPERÍ vb. 1. v. înveli. 2. v. îmbrăca. 3. v. astupa. 4. a ascunde, a masca. (Perdeaua ~ ușa.) 5. v. umple. 6. a scălda, a umple. (O sudoare rece îi ~ trupul.) 7. v. parcurge.

ACOPERÍ vb. v. apăra, ascunde, feri, masca, ocroti, păzi, proteja, tăinui.

A acoperi ≠ a destăinui, a dezgoli, a dezvălui, a dezveli, a divulga

A (se) acoperi ≠ a (se) descoperi, a (se) dezveli

A ACOPERÍ acópăr tranz. 1) (obiecte, ființe) A înzestra cu un înveliș exterior (în scop protector sau decorativ). 2) mil. (trupe, obiective etc.) A apăra, luând asupra sa atacurile inamicului. 3) (lucruri, persoane) A pune într-un loc ferit; a tăinui; a ascunde; a dosi. 4) (zgomote, melodii etc.) A face să nu se audă depășind în intensitate; a astupa. 5) (datorii bănești, cheltuieli etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita. 6) sport (distanțe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. ◊ ~ terenul a fi în permanență activ pe tot terenul de joc. /<lat. acco[o]perire

A SE ACOPERÍ se acóperă intranz. 1) A corespunde perfect; a se potrivi întocmai; a coincide. 2) fig. A fi cuprins total; a se umple. ~ de glorie. ~ de rușine. /<lat. acco[o]perire

acoperì v. 1. a pune sau a întinde un ce peste altceva: a acoperi o casă; 2. a fi răspândit peste ceva: zăpada acopere pământul; 3. fig. a ascunde (în sens bun sau rău): a acoperi o greșală; 4. a se îmbrăca, a-și pune pălăria în cap: acoperiți-vă! 5. a se întuneca: cerul se acopere cu nori. [Lat. AD COOPERIRE].

COPERÍ vb. v. acoperi, îmbrăca, înfășura, înveli.

coperí (-r, -ít), vb.1. A acoperi. – 2. A ascunde, a trece sub tăcere. – 3. A garanta, a-și asuma responsabilitatea. – 4. (Refl.) A se acoperi, a-și pune pălăria. – Var. acoperi.Mr. (a)coapir, megl. cupirés, istr. coper(esc)u. Lat. coŏpĕrῑre (Pușcariu 395; Candrea-Dens., 307 și 309; REW 2205; DAR); cf. vegl. koprer, it. coprire, prov., cat. cobrir, fr. couvrir, sp., port. cubrir. Var. acoperi, cu a- protetic, are o circulație cel puțin asemănătoare. – Der. (a)coperire, s. f. (acțiunea de a acoperi; garanție, cauțiune); (a)coperiș, s. n. (partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire); (a)coperitoare, s. f. (capac); (a)coperitor, s. m. (persoană care acoperă, care ține ascuns); (a)coperămînt, s. n. (acoperiș), mr. acupirămintu, megl. cupirimint, este fără îndoială un reprezentant direct al lat. coŏpĕrῑmentum (Diez, Gramm., I, 11; Pușcariu 396; Candrea-Dens., 388; REW 2204; Byhan 46; DAR); cf. it. coprimento, cat. cobriment.

coperí, cóper, vb. IV (pop.) 1. a acoperi. 2. a ascunde privirilor, a face să dispară. 3. a ocroti, a proteja. 4. a împiedica, a opri.

coperì (poetic) a acoperi: vărsând văpaie lină ce lumea coperea AL. [Lat. COOPERIRE].

acóper, a -i v. tr. (lat. ac-co-operire, cooperire, a acoperi; it. coprire, vpv. pg. cobrir, npv. kurbĭ, fr. couvrir, sp. cubrir.El saŭ eĭ acopere [est], el saŭ eĭ acoperă [vest], să acopere. V. des-coper, opercul). Pun un lucru peste altu ca să-l ascund, ca să-l conserv, ca să-l ornez: a acoperi o casă cu trestie, zăpada acopere cîmpu, cîmpu e acoperit de zăpadă, casa e acoperită cu șindilă, florile acopereaŭ cîmpu. Fig. Apăr, protejez: acoper un loc. Ascund, tăinuesc: îmĭ acoper planurile. Scuz, justific: acoper o greșeală. V. refl. Mă îmbrac, îmĭ pun pălăria. Fig. Mă acoper de glorie, de rușine. Ceru se acopere [!], se întunecă. – Vechĭ cóper și înacóper. Azĭ în est și acúper, în vest și cóper, în nord acópăr.

Intrare: acoperi
verb (VT335)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acoperi acoperire acoperit acoperind singular plural
acoperă, acopere acope'riți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acopăr (să) acopăr acopeream acoperii acoperisem
a II-a (tu) acoperi (să) acoperi acopereai acoperiși acoperiseși
a III-a (el, ea) acoperă (să) acopere acoperea acoperi acoperise
plural I (noi) acoperim (să) acoperim acopeream acoperirăm acoperiserăm, acoperisem*
a II-a (voi) acope'riți (să) acoperiți acopereați acoperirăți acoperiserăți, acoperiseți*
a III-a (ei, ele) acoperă (să) acopere acopereau acoperi acoperiseră
verb (VT335) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coperi coperire coperit coperind singular plural
coperă, copere cope'riți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) copăr (să) copăr copeream coperii coperisem
a II-a (tu) coperi (să) coperi copereai coperiși coperiseși
a III-a (el, ea) coperă (să) copere coperea coperi coperise
plural I (noi) coperim (să) coperim copeream coperirăm coperiserăm, coperisem*
a II-a (voi) cope'riți (să) coperiți copereați coperirăți coperiserăți, coperiseți*
a III-a (ei, ele) coperă (să) copere copereau coperi coperiseră
verb (VT331) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coperi coperire coperit coperind singular plural
coperă coperiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coper (să) coper copeream coperii coperisem
a II-a (tu) coperi (să) coperi copereai coperiși coperiseși
a III-a (el, ea) coperă (să) copere coperea coperi coperise
plural I (noi) coperim (să) coperim copeream coperirăm coperiserăm, coperisem*
a II-a (voi) coperiți (să) coperiți copereați coperirăți coperiserăți, coperiseți*
a III-a (ei, ele) coperă (să) copere copereau coperi coperiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)