21 de definiții pentru acont aconto (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acónt sn [At: HAMANGIU, C. C. 376 / V: aconto / E: it acconto, fr acompte] 1-2 Sumă de bani plătită (sau încasată) înainte din prețul unor servicii, al unor furnizări sau dintr-o datorie Si: avans, (pop) arvună.

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; avans, acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: acónto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte.

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte din suma de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: acónto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte.

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani datorată de cineva, care se plătește înainte la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție pentru îndeplinirea întregii obligații; (popular) arvună. V. avans.

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; arvună. – It. acconto (fr. acompte).

ACÓNT s.n. (Fin.) Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte drept garanție pentru îndeplinirea unui contract încheiat, mai ales de vânzare-cumpărare; arvună. V. avans. [Pl. -turi. / < it. acconto, cf. fr. acompte].

ACÓNT s. n. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație. (< it. acconto)

ACÓNT ~uri n. Sumă de bani plătită sau încasată anticipat (cu garanție); avans. /<it. acconto, fr. acompte

*acónt n., pl. urĭ (fr. acompte d. à, la, și compte, cont). Plata parțială a uneĭ datoriĭ, lefĭ ș. a. Arvonă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acónt / acónto s. n., art. acóntul / acóntoul; pl. acónturi / acóntouri

acónt s. n., pl. acónturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACÓNT s. arvună, avans, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (A plătit ~ul pentru marfa cumpărată.)

ACONT s. arvună, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (A plătit ~ pentru marfa cumpărată.)

arată toate definițiile

Intrare: acont
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acont
  • acontul
  • acontu‑
plural
  • aconturi
  • aconturile
genitiv-dativ singular
  • acont
  • acontului
plural
  • aconturi
  • aconturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aconto
  • acontoul
  • acontou‑
plural
  • acontouri
  • acontourile
genitiv-dativ singular
  • aconto
  • acontoului
plural
  • acontouri
  • acontourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acont aconto

  • 1. Parte dintr-o sumă de bani plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: acontare arvună avans

etimologie: