3 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACOÁCE adv. (Reg.) Încoace. – Lat. eccum-*hacce.

ACOÁCE adv. (Reg.) Încoace. – Lat. eccum-*hacce.

ACOÁCE adv. (Reg.) Încoace. – Lat. eccum-*hacce.

acoáce2[1] av vz încoace

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii în cuptor pentru a deveni bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii din cuptor. 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. Intranz. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Lat. pop. cocere (= coquere).

ÎNCOÁ adv. v. încoace.

ÎNCOÁCE adv. 1. Înspre mine, spre locul unde mă aflu; în direcția mea. ◊ (În loc. adv.) Încoace și încolo = dintr-o parte în alta. (Pop. și fam.; substantivat, n.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător. ◊ Expr. Ce mai încoace (și) încolo = de ce atâta vorbă? e inutilă orice discuție. 2. Înspre momentul de față, mai apropiat de epoca noastră. [Var.: încoá adv.] – Lat. in-eccu(m)-hocce.

ÎNCOÁCE adv. 1. Înspre mine, spre locul unde mă aflu; în direcția mea. ◊ (În loc. adv.) Încoace și încolo = dintr-o parte în alta. (Pop. și fam.; substantivat, n.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător. ◊ Expr. Ce mai încoace (și) încolo = de ce atâta vorbă? e inutilă orice discuție. 2. Înspre momentul de față, mai apropiat de epoca noastră. [Var.: încoá adv.] – Lat. in-eccu(m)-hocce.

acoáci[1] av vz încoace

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

coáce [At: (a. 1560) CUV. D. BĂTR. I, 10 /II / Pzi: coc / E: ml cocere] 1-2 vtr A (se) supune un aliment acțiunii căldurii (în cuptor) pentru a-l face bun de mâncat. 3 vt (Trs) A prăji alimente date prin pesmet. 4-5 (Îe) A i-o ~ sau, înv, a-i ~ turta A pregăti cuiva o neplăcere sau pieirea. 6 (Îae) A încerca să-i facă rău cuiva. 7 (Îae) A-i întinde cuiva o cursă. 8 (Înv; îe) A " pe cineva A pândi pe cineva pentru a se răzbuna. 9 (Înv; îe) A ~ pe cineva la inimă A dori răul cuiva. 10 (Înv; îe) A aștepta (sau a lăsa) până se ~ pietroiul A nu mai rămâne nici o speranță. 11 vta (Înv; îe) A mai gusta până s-o ~ A avea răbdare. 12 vr (D. alimente) A deveni bun de mâncat sub acțiunea căldurii (din cuptor). 13 vr (D. fructe, plante etc.) A ajunge la maturitate (devenind bun de mâncat) sub acțiunea soarelui. 14 vr (D. plante) A ajunge să aibă sămânța formată. 15 vr (Îrg; îe) Se ~-pălește A se pârgui. 16 vt (C.i. soarele sau căldura) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate. 17 vr (Fig; d. oameni) A se maturiza. 18 vr (Fig; d. oameni) A se forma din punct de vedere intelectual, psihic etc. 19 vr (Fig; d. oameni) A îmbătrâni. 20 vr (Fig; d. ființe) A se înnăbuși de căldură. 21-22 vtr (D. bube, inflamații, pex, d. părți ale corpului) A (se) face puroi. 23-24 vtr (D. cărămidă) A (se) arde. 25-26 vtr (D. tort) A (se) opări. 27 vt (C.i. focul) A arde ceva. 28 vt (Fig; c.i. senzații) A chinui. 29 vta (Fig) A plănui (în mod răuvoitor). 30 vt (Pex; fig) A urzi. 31 vr (Îrg; d. gândaci) A ajunge la maturitate. 32 vr (îrg; d. porci) A se îngrășa peste măsură. 33 vi (Reg) A dormi foarte mult. 34 vr (D. oameni) A lenevi la soare. 35 vr (D. sâni) A se inflama în lipsa alăptării. 36 vr (Îvp; d. oi) A se îmbolnăvi de plămâni. 37 vr (D. materiale) A se deteriora sub acțiunea soarelui, a timpului, intemperiilor etc.

înacoace[1] av vz încoace

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

încoace av [At: CORESI, EV. 152/11 / V: încoa / E: ml *in eccu(m) hocce] 1 Înspre mine. 2 (Îlav) ~ și încolo Dintr-o parte în alta. 3 (Îe) A avea pe vino-n~ A avea putere de atracție. 4 (Îe) Ce mai ~ (și) încolo E inutilă orice discuție. 5 (Îae) Nu avem altă alternativă. 6 Mai apropiat de momentul actual. 7 (Îlav) De... încoace Din momentul acela până...

COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere).

COÁCE, coc, vb. III. I. Tranz. 1. A supune un lucru comestibil la acțiunea căldurii în cuptor (sau în țest, pe jar, în spuză), spre a-l face bun de mîncat. V. frige, prăji. Preacuviosul cocea oul la lumînare ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P, 111. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. ◊ Expr. Ai-o coace sau a-i coace (cuiva) turta = a-i pune cuiva gînd rău; a-i întinde o cursă. Ei lasă tu, meștere papagal, că ți-o coc eu ție. SADOVEANU, D. P. 42. Nu putură mistui vorbele ciobănașului. Își puseră în gînd să i-o coacă. ISPIRESCU, L. 247. Pasămite, frații mei îmi cocea turta. ISPIRESCU, L. 303. ♦ Refl. (Despre lucruri de mîncat) A se face bun de mîncat prin acțiunea căldurii din cuptor (sau din țest, din spuză). Am pus turta în foc, să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă. EMINESCU, O. I 84. 2. Fig. (Despre o durere, o senzație, mai ales despre sete) A arde, a chinui. Nu mai poți de foame, ori te coace setea, ori ce te-a apucat? RETEGANUL, P. III 46. Ori încotro s-o întoarce, Tot plînge și lăcrămi stoarce, Focul inimioara-i coace. TEODORESCU, P. P. 285. 3. Fig. A pune ceva la cale, a urzi. Nu spunea nimic, dar de mult cocea în minte un plan dușmănos. ♦ (Rar, despre oameni) A pîndi pe cineva spre a se răzbuna, a-i purta sîmbetele. Ah! înșelătorul, cum m-a amăgit, zicea Păcală. Ei! da-l voi coace eu! ȘEZ. III 131. II. Refl. 1. (Despre fructe, semințe și plante) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii continue a soarelui; a ajunge să fie bun de mîncat; (despre flori, iarbă, fin) a ajunge să aibă sămînța formată. Pe vremea ciupercilor, Cînd se coc cireșele... ȘEZ. I 49. Busuioace, nu te-ai coace, Și sămînță n-ai mai face, Că din sămîncioara ta S-o scociorît dragostea. ȘEZ. I 112. ◊ Fig. Este în floarea tinereții, tocmai cînd se coace talentul. CARAGIALE, O. III 210. Soacră, soacră, poamă acră! De te-ai coace cît te-ai coace. Dulce tot nu te-i mai face. CREANGĂ, P. 10. ◊ Expr. Se coace-pălește = dă în copt, se înroșește abia, începe a se coace la suprafață, se pîrguiește. La vro două locuri din sat, era cîte un cireș văratic: care se cocea-pălea de duminica-mare. CREANGĂ, A. 47. ♦ Tranz. (Subiectul este soarele sau căldura; cu privire la plante sau la fructele lor) A face să ajungă la maturitate, să fie bun de mîncat, să dea sămînță. Razele cele din soare coc a țarinei cîmpii. CONACHI, P. 291. ◊ Fig. Trandafir cu trei boboci, Ce cu foc din ochi îl coci. TEODORESCU, P. P. 326. ◊ (Rar, subiectul este pomul) Nalt e mărul pin’ la cer, Cu coaja de argințel... Mere face, Nu le coace. TEODORESCU, P. P. 81. 2. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi, a fi-gata să spargă. Buba cap nu face, Pînă nu să coace. PANN, P. V. I 60. ◊ Intranz. Îmi coace un deget. 3. Fig. A căpăta, prin dezvoltare, forma definitivă, a ajunge la maturitare. Deci a rămas răgaz ca toată învățătura să se coacă în mintea și în sufletul ucenicului. SADOVEANU, D. P. 22. 4. Fig. A ajunge la anii maturității, a se maturiza, a-i veni mintea la cap. E tînăr și s-o mai face, Tigva de i să va coace. PANN, P. V. I 80. 5. A se încinge de căldură, a se înăbuși de căldură; a sta lungit lenevind la căldura soarelui. Cînd mă urcam pe casă să mă coc la soare și să văd omenirea de sus, aveam perspectiva haotică a triajului B. M. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 13.

ÎNCOÁCE adv. 1. (Cu sens local) Înspre mine, spre locul unde mă aflu, la mine; în partea aceasta, în această direcție. V. aici. Unde l-au prins...? Îl aduc încoace? Ian întreabă. CAMILAR, N. I 181. Poftim încoace nițel, că doar n-am să te mănînc. REBREANU, R. I 28. Fugi de-acolo, vină-ncoace! Șezi binișor, nu-mi da pace! CREANGĂ, P. 276. Fă-i semn să se coboare de pe zid și să vie încoace. NEGRUZZI, S. I 171. ◊ Expr. Încoace și încolo = într-o parte și într-alta, în toate părțile. Ce mai încoace (și) încolo = la ce atîta vorbă (de prisos), ce mai la deal, la vale. A avea pe vino-ncoace = a avea ceva atrăgător, a avea farmec, a atrage. Asta nu însemnează că logodnica era slută, ori n-avea pe vino-ncoace. SADOVEANU, P. 176. Mai încoace de... = dincoace de... A se da mai încoace = a se apropia. 2. (Cu sens temporal) Înspre timpul acesta, mai aproape de mine (sau de epoca noastră). Ai deschis ochii încoace, după Cuza. GALACTION, O. I 64. ♦ (Cu precizarea punctului de pornire) Începînd cu..., socotind de la... De la o vreme încoace însă nu știu ce avea. ISPIRESCU, L. 2. Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă. EMINESCU, O. I 196. De la anul acela încoace, avem a consemna cercetări adesea repețite. ODOBESCU, S. II 412. De trei zile-ncoace, Gura nu-ți mai tace! ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ Expr. Mai încoace de... = mai aproape de timpurile noastre. Mult mai încoace de timpii fabuloși... muzica a fost prețuită. ODOBESCU, S. III 101. – Pronunțat: -coa-. - Variantă: încoá (ISPIRESCU, L. 89) adv.

A SE COÁCE mă coc intranz. 1) (despre plante, fructe, semințe) A ajunge la maturitate (devenind bun pentru recoltare). 2) fig. (despre persoane) A ajunge în faza de dezvoltare completă; a deveni matur; a se maturiza. 3) (despre ființe) A se înfierbânta tare (de căldură). /<lat. cocere

A COÁCE coc 1. tranz. 1) (alimente) A prepara prin supunere la acțiunea unei temperaturi înalte (în cuptor). ~ plăcinte. ~ mere. 2) fig. (acțiuni dușmănoase) A întreprinde pe ascuns; a pune la cale în taină; a urzi; a țese; a unelti. ◊ A-i ~ cuiva turta a încerca să-i facă cuiva pe neașteptate un rău. 2. intranz. (despre răni, abcese) A face puroi; a colecta. /<lat. cocere

ÎNCOÁCE adv. 1) Înspre mine; în partea (sau în direcția) mea; în partea aceasta. Vino ~.A se da mai ~ a se apropia. ~ și încolo într-o parte și în alta; în toate direcțiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atrăgător. 2) Mai aproape de timpul actual; înspre timpul prezent. ◊ Mai ~ a) mai aproape; b) într-un timp mai apropiat. De la o vreme ~ de câtva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

coace v. 1. a găti la foc de ale mâncărli sau altele: a coace pâine; 2. a fierbe sau prăji: a coace un ou, un măr; 3. a pârgui: soarele coace porumbul; 4. a face puroiu, a sparge (de o bubă): a o coace cuiva, a-i plăti cu aceeaș monedă. [Lat. COQUERE].

încoace adv. 1. în această direcțiune: vino încoace; încoace și încolo, în toate părțile; 2. în spre acum: dela o vreme încoace. [Coace = lat. ECCUHICCE].

2) coc, copt, a coáce v. tr. (lat. cóquere [din pŏquere], pop. cŏcere, rudă cu vgr. pépto, germ. backen, vsl. pešti-pekon; it. cuócere, pv. pg. cozer, fr. cuire, sp. cocer. V. cucină, pepene, precoce, becer, pecie.Coc, cocĭ, coace, coacem, coacețĭ, coc; să coacă; să coacem, să coacețĭ; copseĭ, copseșĭ, coapse, coapserăm, coapserățĭ, coapseră; copsesem). Prepar unele mîncărĭ la foc: a coace pîne, plăcintă, mere, castane. Aduc în stare matură, vorbind de fructe: soarele coace grînele, fructele. V. intr. Buba coace, produce puroĭ. Ĭ-o coc eŭ, îĭ prepar (clocesc) eŭ ceva, am să mă răzbun. V. refl. Devin copt: pînea s’a copt (la foc), grîu s’a copt (la soare). M’am copt de căldură, am suferit mare căldură. Buba s’a copt, a ajuns aproape să se spargă, s’a spart.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, 1 pl. coacem, imperf. 3 sg. cocea, perf. s. 1 sg. copsei, 1 pl. coapserăm; conj. prez. 3 să coacă; imper. 2 sg. coace; ger. cocând; part. copt

coáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, 1 pl. coácem, imperf. 3 sg. coceá, perf. s. 1 sg. copséi, 1 pl. coápserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. coácă; imper. 2 sg. coáce; ger. cocând; part. copt

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COÁCE vb. 1. a se încinge, a se înfierbânta. (Se ~ stând lângă sobă.) 2. a fierbe, a opări. (~ firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba începe să ~.)

ÎNCOÁCE adv. (pop.) întracoace, (reg.) acoace. (Vino ~.)

COACE vb. 1. a se încinge, a se înfierbînta. (S-a ~ stînd lîngă sobă.) 2. a fierbe, a opări. (~ firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba începe să ~.)

ÎNCOACE adv. (pop.) întracoace, (reg.) acoace. (Vino ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coáce (cóc, cópt), vb.1. A supune un aliment la acțiunea căldurii. – 2. A găti înăbușit. – 3. A fierbe puțin. – 4. A opări, a pîrli. – 5. A arde, a prelucra prin foc (cărămizi, porțelan etc.). – 6. Despre fructe și plante, a ajunge la maturitate. – 7. Despre inflamații, a face puroi. – 8. A deveni matur, chibzuit. – 9. A albi lîna cu cenușă. – 10. A urzi, a pune la cale, mai ales planuri de răzbunare. – 11. Despre lemn, a se încinge. – Mr., megl. coc, cops, istr. coc. Lat. cŏcĕre, forma populară de la cŏquĕre (Pușcariu 390; Candrea-Dens., 370; REW 2212; DAR), cf. it. cu(o)cere, prov., port. cozer, fr. cuire, sp. cocer. Sensul „a ajunge la maturitate” apare în unele dialecte it., cf. calabr. cottu „matur”. – Der. cocător, s. m. (ajutor de brutar); cocător, s. n. (cuptor pentru copt pîine de casă); copt, s. n. (maturitate; acțiunea de a coace); cocăt, s. n. (zăduf, dogoare); cocări, vb. (a coace); cocărit, s. n. (dijmă de porumb); răscoace (var. înv. scoace), vb. (a arde, a face puroi, o inflamație), format cu pref. răs- (după Candrea-Dens., 372-3, din lat. *excocere și *re-excocere); răscopt, adj. (Arg., ramolit, decrepit); necopt, (crud, verde; imatur). Cf. coptură, cuptor.

încoáce adv. – Înspre mine. – Megl. ancoați. De la acoace, cuvînt păstrat în cîteva comp. ca în(tr’) a coace, și aceasta de la eccum hocce (Pușcariu, ZRPh., XXXII, 478; Candrea-Dens., 851; DAR; după Philippide, Principii, 92, de la in ecce hacce). Încoa (mr. ncoa, megl. anco), adv. (înspre mine) pare să fie reducere a cuvîntului anterior (der. de la eccum illac propusă de DAR pare mai puțin probabilă, întrucît sensul ar fi trebuit să fie cel de încolo; astfel încît autorul trebuie să admită o încrucișare cu încoace). – Der. dincoace, adv. (de partea asta), cu prep. de, cf. dincolo.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COÁCE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiații calorice într-un cuptor (electric, cu gaz, cu convecție, la rotisor, cu microunde), în urma căreia acesta apare acoperit de o crustă (excepție la microunde); în limbaj comun se aplică, mai ales, la alimentele făcute din aluat: a coace pâine, prăjituri, cozonac etc.; anumite alimente se pot coace și în sau sub cenușă (cartofi, castane).

Intrare: acoace
acoace1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • acoace
Intrare: coace (vb.)
verb (VT661)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coace
  • coacere
  • copt
  • coptu‑
  • cocând
  • cocându‑
singular plural
  • coace
  • coaceți
  • coceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coc
(să)
  • coc
  • coceam
  • copsei
  • copsesem
a II-a (tu)
  • coci
(să)
  • coci
  • coceai
  • copseși
  • copseseși
a III-a (el, ea)
  • coace
(să)
  • coa
  • cocea
  • coapse
  • copsese
plural I (noi)
  • coacem
(să)
  • coacem
  • coceam
  • coapserăm
  • copseserăm
  • copsesem
a II-a (voi)
  • coaceți
(să)
  • coaceți
  • coceați
  • coapserăți
  • copseserăți
  • copseseți
a III-a (ei, ele)
  • coc
(să)
  • coa
  • coceau
  • coapseră
  • copseseră
verb (VT661)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acoace
  • acoacere
  • acopt
  • acoptu‑
  • acocând
  • acocându‑
singular plural
  • acoace
  • acoaceți
  • acoceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acoc
(să)
  • acoc
  • acoceam
  • acopsei
  • acopsesem
a II-a (tu)
  • acoci
(să)
  • acoci
  • acoceai
  • acopseși
  • acopseseși
a III-a (el, ea)
  • acoace
(să)
  • acoa
  • acocea
  • acoapse
  • acopsese
plural I (noi)
  • acoacem
(să)
  • acoacem
  • acoceam
  • acoapserăm
  • acopseserăm
  • acopsesem
a II-a (voi)
  • acoaceți
(să)
  • acoaceți
  • acoceați
  • acoapserăți
  • acopseserăți
  • acopseseți
a III-a (ei, ele)
  • acoc
(să)
  • acoa
  • acoceau
  • acoapseră
  • acopseseră
Intrare: încoace
încoace adverb
  • silabație: în-coa-ce info
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • încoace
  • ‑ncoace
încoa adverb
adverb (I8)
  • încoa
  • ‑ncoa
acoaci adverb
adverb (I8)
  • acoaci
acoace1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • acoace
înacoace adverb
  • silabație: în-coa-ce info
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • înacoace
  • ‑nacoace
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acoaceadverb

etimologie:

coace, cocverb

  • 1. tranzitiv A supune un aliment la acțiunea căldurii în cuptor pentru a deveni bun de mâncat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Preacuviosul cocea oul la lumînare ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P, 111. DLRLC
    • format_quote Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii din cuptor. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Am pus turta în foc, să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. DLRLC
      • format_quote Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • chat_bubble A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ei lasă tu, meștere papagal, că ți-o coc eu ție. SADOVEANU, D. P. 42. DLRLC
      • format_quote Nu putură mistui vorbele ciobănașului. Își puseră în gînd să i-o coacă. ISPIRESCU, L. 247. DLRLC
      • format_quote Pasămite, frații mei îmi cocea turta. ISPIRESCU, L. 303. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat Despre o durere, o senzație, mai ales despre sete: arde, chinui. DLRLC
    • format_quote Nu mai poți de foame, ori te coace setea, ori ce te-a apucat? RETEGANUL, P. III 46. DLRLC
    • format_quote Ori încotro s-o întoarce, Tot plînge și lăcrămi stoarce, Focul inimioara-i coace. TEODORESCU, P. P. 285. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe vremea ciupercilor, Cînd se coc cireșele... ȘEZ. I 49. DLRLC
    • format_quote Busuioace, nu te-ai coace, Și sămînță n-ai mai face, Că din sămîncioara ta S-o scociorît dragostea. ȘEZ. I 112. DLRLC
    • format_quote figurat Este în floarea tinereții, tocmai cînd se coace talentul. CARAGIALE, O. III 210. DLRLC
    • format_quote figurat Soacră, soacră, poamă acră! De te-ai coace cît te-ai coace. Dulce tot nu te-i mai face. CREANGĂ, P. 10. DLRLC
    • 3.1. tranzitiv (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Razele cele din soare coc a țarinei cîmpii. CONACHI, P. 291. DLRLC
      • format_quote figurat Trandafir cu trei boboci, Ce cu foc din ochi îl coci. TEODORESCU, P. P. 326. DLRLC
      • format_quote rar Nalt e mărul pîn’ la cer, Cu coaja de argințel... Mere face, Nu le coace. TEODORESCU, P. P. 81. DLRLC
    • 3.2. figurat (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: maturiza
      • format_quote Deci a rămas răgaz ca toată învățătura să se coacă în mintea și în sufletul ucenicului. SADOVEANU, D. P. 22. DLRLC
      • format_quote E tînăr și s-o mai face, Tigva de i să va coace. PANN, P. V. I 80. DLRLC
    • chat_bubble Se coace-pălește = dă în copt, se înroșește abia, începe a se coace la suprafață, se pârguiește. DLRLC
      • format_quote La vro două locuri din sat, era cîte un cireș văratic: care se cocea-pălea de duminica-mare. CREANGĂ, A. 47. DLRLC
  • 4. reflexiv figurat (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură; a sta lungit lenevind la căldura soarelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd mă urcam pe casă să mă coc la soare și să văd omenirea de sus, aveam perspectiva haotică a triajului B. M. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 13. DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu spunea nimic, dar de mult cocea în minte un plan dușmănos. DLRLC
    • 5.1. rar (Despre oameni) A pândi pe cineva spre a se răzbuna, a-i purta sâmbetele. DLRLC
      • format_quote Ah! înșelătorul, cum m-a amăgit, zicea Păcală. Ei! da-l voi coace eu! ȘEZ. III 131. DLRLC
  • 6. intranzitiv (Despre bube și inflamații, prin extensiune despre părți ale corpului) A face puroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Buba cap nu face, Pînă nu să coace. PANN, P. V. I 60. DLRLC
    • format_quote Îmi coace un deget. DLRLC
etimologie:

încoaceadverb

  • 1. Înspre mine, spre locul unde mă aflu; în direcția mea, în partea aceasta. DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
    • format_quote Unde l-au prins...? Îl aduc încoace? Ian întreabă. CAMILAR, N. I 181. DLRLC
    • format_quote Poftim încoace nițel, că doar n-am să te mănînc. REBREANU, R. I 28. DLRLC
    • format_quote Fugi de-acolo, vină-ncoace! Șezi binișor, nu-mi da pace! CREANGĂ, P. 276. DLRLC
    • format_quote Fă-i semn să se coboare de pe zid și să vie încoace. NEGRUZZI, S. I 171. DLRLC
    • 1.1. popular familiar (și) substantivat neutru A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător. DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
      • format_quote Asta nu însemnează că logodnica era slută, ori n-avea pe vino-ncoace. SADOVEANU, P. 176. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Încoace și încolo = dintr-o parte în alta; în toate părțile. DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
    • chat_bubble Ce mai încoace (și) încolo = de ce atâta vorbă? ce mai la deal, la vale; e inutilă orice discuție. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • chat_bubble Nu avem altă alternativă. MDA2
    • chat_bubble Mai încoace de... = dincoace de... DLRLC
    • chat_bubble A se da mai încoace = a se apropia. DLRLC NODEX
  • 2. Înspre momentul de față, mai apropiat de epoca noastră. DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
    • format_quote Ai deschis ochii încoace, după Cuza. GALACTION, O. I 64. DLRLC
    • 2.1. (Cu precizarea punctului de pornire) Începînd cu..., socotind de la... DLRLC
      • format_quote De la anul acela încoace, avem a consemna cercetări adesea repețite. ODOBESCU, S. II 412. DLRLC
      • format_quote De trei zile-ncoace, Gura nu-ți mai tace! ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
    • chat_bubble Mai încoace de... = mai aproape de timpurile noastre. DLRLC NODEX
      • format_quote Mult mai încoace de timpii fabuloși... muzica a fost prețuită. ODOBESCU, S. III 101. DLRLC
    • chat_bubble De la o vreme încoace = de câtva timp. NODEX
      • format_quote De la o vreme încoace însă nu știu ce avea. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
      • format_quote Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă. EMINESCU, O. I 196. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.