2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

aceră sf vz acvilă

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

ÁCERĂ, acere, s. f. (Rar) Vultur, pajură. (Atestat în forma aciră) Paserile cunoscute ornitologiștilor sub numele de «aquillae», romanii nu le numesc «pajure», ci parte «acire» parte «vulturi» și parte cît alte numiri. MARIAN O, I 145. – Variantă: acíră s. f.

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

áceră (reg.) s. f., g.-d. art. ácerei; pl. ácere

áceră s. f., g.-d. art. ácerei; pl. ácere

áceră (ácere), s. f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquῐla (Pușcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creație artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea, în acest caz, un excepțional simț al limbii). Adevărul este că latiniștii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s. f., care încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic, și der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).

aceră f. numele popular al vulturului, în Oltenia. [Lat. AQUILA].

acirá vi [At: CORESI, ap. HEM 159 / V: aciărá, ~ierá / Pzi: acír / E: nct] (Îvr) 1 A aștepta. 2 A stărui. 3 A pândi.

ACIRÁ, acir, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var: acerá vb. I] – Et. nec.

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acerá vb.I] – Et. nec.

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre.... Vin dimineața, pleacă seara, aciră la masă. STANCU, D. 408. 2. A fi în așteptare, a sta la pîndă, a pîndi.

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acerá vb. I]

acirá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 acíră

acirá vb., ind. prez. 1 sg. acír, 3 sg. și pl. acíră

arată toate definițiile

Intrare: aceră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aceră
  • acera
plural
  • acere
  • acerele
genitiv-dativ singular
  • acere
  • acerei
plural
  • acere
  • acerelor
vocativ singular
plural
Intrare: acira
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acira
  • acirare
  • acirat
  • aciratu‑
  • acirând
  • acirându‑
singular plural
  • aci
  • acirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acir
(să)
  • acir
  • aciram
  • acirai
  • acirasem
a II-a (tu)
  • aciri
(să)
  • aciri
  • acirai
  • acirași
  • aciraseși
a III-a (el, ea)
  • aci
(să)
  • acire
  • acira
  • aciră
  • acirase
plural I (noi)
  • acirăm
(să)
  • acirăm
  • aciram
  • acirarăm
  • aciraserăm
  • acirasem
a II-a (voi)
  • acirați
(să)
  • acirați
  • acirați
  • acirarăți
  • aciraserăți
  • aciraseți
a III-a (ei, ele)
  • aci
(să)
  • acire
  • acirau
  • acira
  • aciraseră
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acera
  • acerare
  • acerat
  • aceratu‑
  • acerând
  • acerându‑
singular plural
  • ace
  • acerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acer
(să)
  • acer
  • aceram
  • acerai
  • acerasem
a II-a (tu)
  • aceri
(să)
  • aceri
  • acerai
  • acerași
  • aceraseși
a III-a (el, ea)
  • ace
(să)
  • acere
  • acera
  • aceră
  • acerase
plural I (noi)
  • acerăm
(să)
  • acerăm
  • aceram
  • acerarăm
  • aceraserăm
  • acerasem
a II-a (voi)
  • acerați
(să)
  • acerați
  • acerați
  • acerarăți
  • aceraserăți
  • aceraseți
a III-a (ei, ele)
  • ace
(să)
  • acere
  • acerau
  • acera
  • aceraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)