2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

ÁCERĂ, acere, s. f. (Rar) Vultur, pajură. (Atestat în forma aciră) Paserile cunoscute ornitologiștilor sub numele de «aquillae», romanii nu le numesc «pajure», ci parte «acire» parte «vulturi» și parte cit alte numiri. MARIAN O, I 145. – Variantă: acíră s. f.

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

áceră (reg.) s. f., g.-d. art. ácerei; pl. ácere

áceră s. f., g.-d. art. ácerei; pl. ácere

áceră (ácere), s. f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquῐla (Pușcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creație artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea, în acest caz, un excepțional simț al limbii). Adevărul este că latiniștii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s. f., care încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic, și der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).

aceră f. numele popular al vulturului, în Oltenia. [Lat. AQUILA].

acirá vi [At: CORESI, ap. HEM 159 / V: aciărá, -ierá / Pzi: acír / E: nct] (Îvr) 1 A aștepta. 2 A stărui. 3 A pândi.

ACIRÁ, acir, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var: acerá vb. I] – Et. nec.

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acerá vb.I] – Et. nec.

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre.... Vin dimineața, pleacă seara, aciră la masă. STANCU, D. 408. 2. A fi în așteptare, a sta la pîndă, a pîndi.

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acerá vb. I]

acirá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 acíră

acirá vb., ind. prez. 1 sg. acír, 3 sg. și pl. acíră

Intrare: aceră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aceră acera
plural acere acerele
genitiv-dativ singular acere acerei
plural acere acerelor
vocativ singular
plural
Intrare: acira
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acira acirare acirat acirând singular plural
aci acirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acir (să) acir aciram acirai acirasem
a II-a (tu) aciri (să) aciri acirai acirași aciraseși
a III-a (el, ea) aci (să) acire acira aciră acirase
plural I (noi) acirăm (să) acirăm aciram acirarăm aciraserăm, acirasem*
a II-a (voi) acirați (să) acirați acirați acirarăți aciraserăți, aciraseți*
a III-a (ei, ele) aci (să) acire acirau acira aciraseră
verb (V1) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acera acerare acerat acerând singular plural
ace acerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acer (să) acer aceram acerai acerasem
a II-a (tu) aceri (să) aceri acerai acerași aceraseși
a III-a (el, ea) ace (să) acere acera aceră acerase
plural I (noi) acerăm (să) acerăm aceram acerarăm aceraserăm, acerasem*
a II-a (voi) acerați (să) acerați acerați acerarăți aceraserăți, aceraseți*
a III-a (ei, ele) ace (să) acere acerau acera aceraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)