opțiuni

2 intrări

acela

  • 1. Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor.
    surse: DEX '09 NODEX DLRLC DEX '98 pronume demonstrativ masculin feminin postpus sinonime: ăla cela 5 exemple
    exemple
    • Cine e acela?
      surse: DEX '09
    • Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată. CREANGĂ, P. 28.
      surse: DLRLC
    • Și de-a-ntreba drumețul pe călăuzul său: Ce munte e acela? Gîndind la mine, spuneți Că e mormîntul meu! NEGRUZZI, S. II 73.
      surse: DLRLC
    • (Înaintea unui pronume relativ; atestat în forma acel) O, an, prezis atîta, măreț, reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc să crează. ALEXANDRESCU, P. 78.
      surse: DLRLC
    • (În corelație cu un «care» anterior, are. valoare de întărire) Care dintre cai a veni la jăratic... acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC locuțiune adjectivală regional 3 exemple
      exemple
      • Eram cu toții la masă, sub bolta de viță; Gavril aducea niște fripturi ca acelea. Toți își lăsară furculițele și cuțitele și începură să bată din palme. SADOVEANU, O. V 705.
        surse: DLRLC
      • Unde nu dă o căldură ca aceea și se topește omătul. CREANGĂ, A. 28.
        surse: DLRLC
      • (Cu formă feminină și sens neutru) Bune-s și acestea... dar bună ar fi și aceea cînd ar avea, cineva un fecior. CREANGĂ, P. 78.
        surse: DLRLC
    • 1.2. De (sau pentru) aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX locuțiune adverbială 2 exemple
      exemple
      • De aceea îi bîțîiau mîinile și picioarele, de aceea i se clătina capul pe umeri: de băutură multă. PAS, L. I 9.
        surse: DLRLC
      • La soare te puteai uita, dar la dînsa ba. Și de aceea Harap-Alb, o prăpădea din ochi, de dragă ce-i era. CREANGĂ, P. 276.
        surse: DLRLC
    • 1.3. După aceea = în urmă.
      surse: DLRLC locuțiune adverbială sinonime: apoi un exemplu
      exemple
      • O vede [pe babă]... ridicîndu-se în văzduh, apoi înălțîndu-se tot mai sus și după aceea n-o mai zări de fel. CREANGĂ, P. 192.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Într-aceea = în acel timp.
      surse: DLRLC locuțiune adverbială învechit un exemplu
      exemple
      • Într-aceea, pe cînd Ferhat-pașa se ocupa cu construcția podului, vrăjmașii săi... nu stau în nelucrare. BĂLCESCU, O. II 77.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Drept aceea = prin urmare.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX locuțiune adverbială sinonime: așadar deci un exemplu
      exemple
      • Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit... Drept aceea învățătorul este pentru un tînar aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8.
        surse: DLRLC
    • 1.6. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus.
      surse: DEX '09 DLRLC locuțiune adverbială
  • surse: DEX '09 DEX '98 adjectiv pronominal demonstrativ postpus un exemplu
    exemple
    • Omul acela. Casa aceea.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • limba latină *ecce-illu, ecce-illa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

acel

  • 1. Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor.
    surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX sinonime: cel (pronume) 8 exemple
    exemple
    • Acel om. Acea casă.
      surse: DEX '09
    • Cine-i acea leliță Varvara? SADOVEANU, N. F. 21.
      surse: DLRLC
    • Zilele iernii aceleia se scurgeau greu și așterneau pe inimile tuturor o pîclă groasă de amărăciune. MIRONESCU, S. A. 122.
      surse: DLRLC
    • A fost odată un împărat. Acel împărat... bătuse pe toți împărații. ISPIRESCU, L. 11.
      surse: DLRLC
    • Era o tînără damă blondă, a căreia figură avea acea blîndețe ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37.
      surse: DLRLC
    • (Ca valoare emfatică, amintind pe cineva sau ceva foarte cunoscut) Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice. EMINESCU, O. I 32.
      surse: DLRLC
    • (Ca valoare emfatică, amintind pe cineva sau ceva foarte cunoscut) Au trecut vremile-acelea.... legi, moravuri se-ndulcesc: Prin științe și prin arte națiile înfrățite, în gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc. ALEXANDRESCU, P. 134.
      surse: DLRLC
    • (Înaintea substantivului, în forma acela) Apoi aceluia om nu-i trebuie altă negustorie mai bună. CREANGĂ, P. 218.
      surse: DLRLC popular

etimologie:

  • limba latină *ecce-illu, ecce-illa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

6 definiții

acéla, acéea ad, pd [At: COD. VOR.2 4973 / G-D: -luia, -leia / (Pl: ~lora) / V: (înv) acel, acea Pl: ~eia, -elea / E: lat ecce-illu, ecce-illa] 1-2 pd ad (Indică ființa sau obiectul) Care este (relativ) depărtat în spațiu sau în timp de vorbitor. 2 (îrg; îlav) Ca ~la, ca -ea Însemnat. 3 (îlav) De aceea Din această cauză. 4 (îlav) Drept aceea Deci. 5 (îlav) În afară de aceea În plus.

acél2, aceá pd vz acela

acél1, aceá ad [At: COD. VOR.2 16v/13 / G-D: -ui, -ei (Pl: -or) / PI: -ei, -le / E: lat ecce-illu, ecce-illa] 1-2 (Antepus) Care este (relativ) depărtat în spațiu sau în timp de vorbitor.

acél, adj. și pron. – Aceea pron. f. (cu sensul n.): de aceea. – Mr. ațel, megl. țelea, istr. țel(a). Formele adj. antepus: acel (f. acea), gen. acelui (f. acelei), pl. acei (f. acele), gen. acelor. Ca adj. postpus și ca pron. capătă un -a enclitic; ca rezultat al acestei adăugiri, se modifică structura fonetică a f. sing. aceia (‹ aceaia ‹ aceaa), care se scrie și aceea. Prezența lui -a în cazurile prevăzute nu s-a respectat strict în limba populară și în poezie. < Lat. ecce ille, devenit *ecce illum sau *eccum illum (Diez, I, 337); Pușcariu, 9; Candrea-Dens., 532; REW 4266; DAR; Sanfeld, Syntaxe, 159-164); cf. it. quello, v. prov., sp. aquel, v. fr. cil, port. aquello. Explicarea lui -a paragogic prezintă incertitudini. Pușcariu, 9 și DAR cred că este rezultatul lui *eccum illum illac (cf. fr. celui-là, friul. kel-la). Această ipoteză este imposibilă, deoarece confundă un tratament presupus a fi romanic cu un fenomen tîrziu din fr., și pentru că pleacă de la o pronunțare primitivă *acelà, greu de admis (dacă s-ar admite, ar fi trebuit să se păstreze, sau să se reducă la pronunțarea gravă, caz în care -a aton trebuia să devină -ă). T. Papahagi, din Morfologia limbii române, 1937, 19, o explică prin fonetică sintactică. Pare mai curînd o propagare a art. f. -a, care în limba veche se aplica și adj. și s. (pădurea verdea, azi pădurea verde; cf. trăsături ale acestei concordanțe absolute în pădurii verzi, care reproduce un mai vechi pădurii verzii, și forme invechite cum ar fi tuturor oamenilor, față de oamenilor buni). Reiese de aici că femeia aceia, datorită nuanței sale dublu demonstrative, și-a conservat dubla articulare, ca alte ori femeia carea, cf. omul carele. Se înțelege mai puțin extinderea de la f. la m. și la cazurile oblice; dar numai dacă se concepe ca art., se explică faptul că, fiind aton, -a nu a devenit -ă. Der. același (f. aceiași), adj. și pron., unde -și reprezintă lat. sic „astfel”, cf. cineși, careși, acestași; în spiritul acestei comparații, cf. expresiile regionale și mai curînd infantile iciașa (‹ aici așa), coleașă (‹ colea așa); acelălalt (var. acel(l)alt), adj. și pron. Cf. cel.

acel pr. deseamnă o persoană sau un lucru mai depărtat, în opozițiune cu acest: acel om; absolut: acela. [Lat. ECCILLUM].

acél, aceá pron demonstrativ, pl. aceĭ, acele (lat. eccu-ílle). Arată persoana orĭ lucru depărtat, în opoz. cu accest [!]: acel om, acea femeĭe; omu acela, femeĭa aceĭa; aceĭ oamenĭ, acele femeĭ, oameniĭ aceĭa, femeile acelea. O bătaĭe ca aceĭa (Fam.), o bătaĭe țeapănă (ca aceĭa pe care o știțĭ.) Un bețiv ca acela, un mare bețiv. Eŭ nu-s de aceĭa, de acelea, îs om onest orĭ bun (nu din aceĭ oamenĭ orĭ din acele femeĭ cu nume răŭ). De aceĭa, pentru aceĭa, din acest motiv, de asta. După aceĭa (nord), după asta, pe urmă, apoĭ. Tot acela, acelașĭ. V. și cel.

Intrare: acela
acela pronume demonstrativ adjectiv pronominal demonstrativ postpus
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P2)
Surse flexiune: DOR 		masculin feminin
nominativ-acuzativ singular acela aceea
plural aceia acelea
genitiv-dativ singular aceluia aceleia
plural acelora acelora
acel adjectiv pronominal demonstrativ antepus
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P1)
Surse flexiune: DOR 		masculin feminin
nominativ-acuzativ singular acel acea
plural acei acele
genitiv-dativ singular acelui acelei
plural acelor acelor
Intrare: acel
acel adjectiv pronominal demonstrativ antepus
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P1)
Surse flexiune: DOR 		masculin feminin
nominativ-acuzativ singular acel acea
plural acei acele
genitiv-dativ singular acelui acelei
plural acelor acelor
acela pronume demonstrativ adjectiv pronominal demonstrativ postpus
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P2)
Surse flexiune: DOR 		masculin feminin
nominativ-acuzativ singular acela aceea
plural aceia acelea
genitiv-dativ singular aceluia aceleia
plural acelora acelora

24 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ACÉLA, ACÉEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. pron. dem. (postpus) 1. Pron. m. și f. (postpus) (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; însemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. pron. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl.: acelora. – Var.: (înv.) acél, acéa pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

ACÉLA, ACÉEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic, însemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl.: acelora. – Var.: (Înv.) acél, acéa pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

ACÉLA1, ACÉEA adj. dem. v. acel2.

ACÉLA2, ACEÉA, aceia, acelea, pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva (mai) depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; în opoziție cu acesta) Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată. CREANGĂ, P. 28. Și de-a-ntreba drumețul pe călăuzul său: Ce munte e acela? Gîndind la mine, spuneți Că e mormîntul meu! NEGRUZZI, S. II 73. ◊ (Înaintea unui pronume relativ; atestat în forma acel) O, an, prezis atîta, măreț, reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc să crează. ALEXANDRESCU, P. 78. ◊ (În corelație cu un «care» anterior, are. valoare de întărire) Care dintre cai a veni la jăratic... acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192. ◊ Expr. (Familiar, cu valoare, de superlativ) Ca acela = puternic; însemnat; minunat, extraordinar... Eram cu toții la masă, sub bolta de viță; Gavril aducea niște fripturi ca acelea. Toți își lăsară furculițele și cuțitele și începură să bată din palme. SADOVEANU, O. V 705. Unde nu dă o căldură ca aceea și se topește omătul. CREANGĂ, A. 28. ♦ (Cu formă feminină și sens neutru) Bune-s și acestea... dar bună ar fi și aceea cînd ar avea, cineva un fecior. CREANGĂ, P. 78. ◊ Loc. adv. De (sau pentru) aceea = pentru acest (sau acel) motiv. De aceea îi bîțîiau mîinile și picioarele, de aceea i se clătina capul pe umeri: de băutură multă. PAS, L. I 9. La soare te puteai uita, dar la dînsa ba. Și de aceea Harap-Alb, o prăpădea din ochi, de dragă ce-i era. CREANGĂ, P. 276, După aceea = în urmă, apoi. O vede [pe babă]... ridicîndu-se în văzduh, apoi înălțîndu-se tot mai sus și după aceea n-o mai zări de fel. CREANGĂ, P. 192. (învechit) Într-aceea = în acel timp. Într-aceea, pe cînd Ferhat-pașa se ocupa cu construcția podului, vrăjmașii săi...nu stau în nelucrare. BĂLCESCU, O. II 77. Afară de aceea sau pe lîngă aceea = în plus. Drept aceea = de aceea; deci, prin urmare. Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit... Drept aceea învățătorul este pentru un tînar aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Variantă: (învechit) acél, aceá pron. dem.

ACÉLA1, ACÉEA, adj. dem. v. acel2.

ACÉLA2, ACÉEA, aceia, acelea, pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva (mai) depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ♢ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; însemnat; extraordinar. ♢ (Cu formă feminină și sens neutru) Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. După aceea = apoi. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. [Gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Var.: (înv.) acél, acéa pron. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.

acéla pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. acéluia, pl. acéia; f. acéea, g.-d. acéleia, pl. acélea; g.-d. pl. m. și f. acélora

acéla pr. m., adj. m. (postpus:), g.-d. acéluia, pl. acéia; f. sg. acéea, g.-d. acéleia, pl. acélea, g.-d. m. și f. acélora

ACÉLA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?)

ACÉLA acéea (acéia, acélea) pron. dem. (indică pe cineva sau pe ceva mai depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ De aceea din această cauză. Drept aceea prin urmare; deci; așadar. /<lat. ecce-illu, ecce-illa

ACÉL2, ACEÁ pron. dem. v. acela1.

ACÉL1, ACEÁ, acei, acele, adj. pron. dem. (antepus) (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

ACÉL1, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

ACÉL2, ACEÁ, pron. dem. v. acela.

ACÉL2, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; cînd stă înaintea substantivului are forma acel, acea, iar cînd urmează după substantiv are forma acela, aceea; în opoziție cu acest, acesta) Cine-i acea leliță Varvara? SADOVEANU, N. F. 21. Zilele iernii aceleia se scurgeau greu și așterneau pe inimile tuturor o pîclă groasă de amărăciune. MIRONESCU, S. A. 122. A fost odată un împărat. Acel împărat... bătuse pe toți împărații. ISPIRESCU, L. 11. Era o tînără damă blondă, a căreia figură avea acea blîndețe ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. (Ca valoare emfatică, amintind pe cineva sau ceva foarte cunoscut) Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice. EMINESCU, O. I 32. Au trecut vremile-acelea.... legi, moravuri se-ndulcesc: Prin științe și prin arte națiile înfrățite, în gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc. ALEXANDRESCU, P. 134. ◊ (Popular, înaintea substantivului, în forma acela) Apoi aceluia om nu-i trebuie altă negustorie mai bună. CREANGĂ, P. 218. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (cînd are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia gen.-dat. pl. acelora.

ACÉL1, ACEÁ, pron. dem. v. acela2.

ACÉL2, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (când are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acéla, acéea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.

ACÉL1, ACEÁ, pron. dem. v. acela2.

acél adj. pr. antepus m. (~ om), g.-d. acélui, pl. acéi; f. aceá, g.-d. acélei, pl. acéle; g.-d. pl. m. și f. acélor

acél adj. m. (antepus), g.-d. acélui, pl. acéi; f. sg. aceá, g.-d. acélei, pl. acéle, g.-d. m. și f. acélor

ACÉL adj. cel. (~ de colo.)

ACÉL aceeá (acéi, acéle) dem. (se folosește pentru a indica pe cineva sau ceva care este relativ depărtat de subiectul vorbitor). ~ băiat. /<lat. ecce-illu, ecce-illa


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACÉLA pron. cela, (pop.) ắla. (Cine este ~ de colo?)

ACÉL adj. cel. (~ om.)