15 definiții pentru accidental

accidentál, -ă [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / PI: -i, -e / E: fr accidentel] 1-2 a, av întâmplător. 3 a Secundar. 4 a (Muz; îs) Semn ~ Accident (5). 5 a (Muz; îs) Linii ~e Linii situate deasupra sau dedesubtul portativului.

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Care se datorește unui accident, care se ivește sau se petrece din întîmplare, în mod neprevăzut sau neașteptat; întîmplător; p. ext. neesențial. În numeroase experiențe, neglijîndu-se unele aspecte accidentale, neesențiale, simplificîndu-se datele, amplificîndu-se efectele, făcîndu-se astfel mai vizibile manifestările relațiilor cauzale, se urmărește tocmai reliefarea a ceea ce e important, necesar in legătura dintre fenomene. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/1.

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; p. ext. secundar, neesențial. – După fr. accidentel.

accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. accidentálă, pl. accidentále

accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. sg. accidentálă, pl. accidentále

ACCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. neesențial, secundar. (Un aspect ~ al problemei.)

ACCIDENTÁL, -Ă adj. Întâmplător; (p. ext.) neesențial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental].

ACCIDENTÁL, -Ă adj. 1. întâmplător, fortuit. 2. secundar, neesențial. (< fr. accidentel)

ACCIDENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este întâmplător; neprevăzut; cazual. 2) Care este neesențial, secundar. /<fr. accidentel

accidental a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. din întâmplare.

*accidentál, -ă adj. (d. accident; fr. accidentel). Întîmplător, neprevăzut: întîlnire accidentală. Adv. Din întîmplare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACCIDENTÁL adj. 1. incidental, întîmplător, ocazional, sporadic, (livr.) aleatóriu, contingént, stocástic, (rar) cazuál, (înv.) simptomátic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. neesențial, secundar. (Un aspect ~.)

accidental, constituent ∼ ,(engl. = accidental) 1. calificativ atribuit unui component al rocilor, care apare întâmplător, fără legătură cu procesele petrogenetice specifice; ex. unele enclave → xenolite, din rocile magmatice; 2. în cazul piroclastitelor, caracterul unui constituent provenit din infrastructura aparatului vulcanic; ex. fragmente de ș. crist., argile, calcare etc.

Intrare: accidental
accidental adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accidental accidentalul accidenta accidentala
plural accidentali accidentalii accidentale accidentalele
genitiv-dativ singular accidental accidentalului accidentale accidentalei
plural accidentali accidentalilor accidentale accidentalelor
vocativ singular
plural