2 intrări
44 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
acățat2, ~ă a vz agățat2
acățat1 sn vz agățat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACĂȚÁT, -Ă adj. v. agățat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACĂȚÁT, -Ă adj. v. agățat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACĂȚÁT, -Ă adj. v. agățat.[1]
- Definiția pentru agățat lipsește din dicționar. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACĂȚÁT, -Ă, adj. v. agățat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
acăța vi vz agăța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
agățá [At: ISPIRESCU, L. 212 / V: (înv) acă- / Pzi: agắț / E: ml *accapitare] 1 vt A suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. Si: a atârna, a spânzura. 2 vt A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. 3 vt (Fam) A acosta o persoană (de sex opus). 4 vr A se prinde de ceva sau de cineva. 5 vr (Fig) A se crampona.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
agățat1 sn [At: DA ms / V: (înv) acă~ / Pl: ~uri / E: agăța] 1-5 Agățare (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
agățat2, ~ă a [At: EMINESCU, P. 184 / V: (înv) acă~ / Pl: ~ați, ~e / E: agăța] 1 Atârnat2. 2 (D. îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascuțit, care găurește, deșiră, rupe. 3 (Fam; d. persoane) Acostat (de către o persoană de sex opus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACĂȚÁ vb. I v. agăța.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACĂȚÁ vb. I v. agăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACĂȚÁ vb. I v. agăța.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGĂȚÁ, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ♦ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acățá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGĂȚÁT, -Ă, agățați, -te, adj. 1. Atârnat, spânzurat2, suspendat. 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascuțit care găurește, deșiră, rupe o țesătură. ♦ Rupt, găurit prin prindere într-un obiect ascuțit. [Var.: acățát, -ă adj.] – V. agăța.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGĂȚÁT, -Ă, agățați, -te, adj. 1. Atârnat, spânzurat2, suspendat. 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascuțit care găurește, deșiră, rupe o țesătură. ♦ Rupt, găurit prin prindere într-un obiect ascuțit. [Var.: acățát, -ă adj.] – V. agăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AGĂȚÁ, agắț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ◊ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acățá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AGĂȚÁ, agắț, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a suspenda, a anina (ceva) de un cîrlig, de un cui etc. Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114. Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63. ♦ A prinde din greșeală o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. Mi-am agățat ciorapul. ♦ (Familiar; cu privire la persoane) A acosta. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva. Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237. Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25. ◊ Fig. A se crampona. Se agață de teorii vechi. – Variantă: acățá (RETEGANUL, P. I 59, EMINESCU, O. I 76, ALECSANDRI, P. P. 141) vb, I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACĂȚÁ vb. I. v. agăța.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AGĂȚÁ, agắț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda, a anina ceva de un cârlig, de un cui etc. ♦ Refl. și tranz. (Pop.) A (se) spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește, o rupe. ♦ (Fam.) A acosta o persoană. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva; fig. a se crampona. [Var.: acățá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A AGĂȚÁ agăț tranz. 1) (obiecte) A prinde în/sau de ceva, lăsând să cadă liber în jos; a anina; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ paltonul în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuțit, rupând sau găurind; a anina; a prinde. 3) fig. fam. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa; a acosta. /<lat. accaptiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE AGĂȚÁ mă agăț intranz. 1) (despre ființe) A se apuca strâns; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se rupe prinzându-se într-un obiect ascuțit. Mi s-au agățat ciorapii. /<lat. accaptiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acățà v.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agață de mine ca scaiul. [Lat. *ACCAPTIARE (V. cață, cațăr)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
agățà v. V. acățà.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT22) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT22) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
agăța acăța
- exemple
- Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114.surse: DLRLC
- Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63.surse: DLRLC
- 1.1. A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Mi-am agățat ciorapul.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98
-
- exemple
- Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237.surse: DLRLC
- Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25.surse: DLRLC
- exemple
- Se agață de teorii vechi.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba latină *accaptiare (din captiare „a prinde”).surse: DEX '09 DEX '98
agățat acățat
- 1. Spânzurat.surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: atârnat spânzurat (adj.) suspendat
- 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascuțit care găurește, deșiră, rupe o țesătură.surse: DEX '98 DEX '09
- 2.1. Rupt, găurit prin prindere într-un obiect ascuțit.surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: găurit (adj.) rupt (adj.)
-
etimologie:
- vezi agățasurse: DEX '98 DEX '09