13 definiții pentru abstinent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abstinént, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr abstinent] 1-2 (Persoană) care își impune restricții la mâncare, băutură, fumat etc.

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții, care nu-și îngăduie excese.

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis).

ABSTINÉNT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mâncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens].

abstinént, -ă adj., s. m. f. (cel) care practică abstinența. (< fr. abstinent, lat. abstinens)

abstinént, -ă, abstinenți, -te, s.m. și f. Persoană care se abține de la unele alimente, băuturi, de la satisfacerea unor necesități fiziologice etc.

ABSTINÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om ~. [Sil. ab-sti-] /<fr. abstinent, lat. abstinens, ~ntis

abstinent a. cumpătat la mâncare și băutură.

*abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abstinént s. m., pl. abstinénți

abstinént s. m., pl. abstinénți

Intrare: abstinent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstinent
  • abstinentul
  • abstinentu‑
plural
  • abstinenți
  • abstinenții
genitiv-dativ singular
  • abstinent
  • abstinentului
plural
  • abstinenți
  • abstinenților
vocativ singular
  • abstinentule
  • abstinente
plural
  • abstinenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abstinent, -ă abstinent abstinentă

  • 1. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: