15 definiții pentru abstinent

abstinént, ~ă smf a [At: DA / Pl: ~nți, -e / E: fr abstinent] 1-2 (Persoană) care își impune restricții la mâncare, băutură, fumat etc.

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții, care nu-și îngăduie excese.

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis).

abstinént s. m., pl. abstinénți

abstinént s. m., pl. abstinénți

ABSTINÉNT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mâncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens].

abstinént, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică abstinența. (< fr. abstinent, lat. abstinens)

abstinént, -ă, abstinenți, -te, s.m. și f. Persoană care se abține de la unele alimente, băuturi, de la satisfacerea unor necesități fiziologice etc.

ABSTINÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om ~. [Sil. ab-sti-] /<fr. abstinent, lat. abstinens, ~ntis

abstinent a. cumpătat la mâncare și băutură.

*abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva.

abstinéntă s. f., g.-d. art. abstinéntei; pl. abstinénte

abstinéntă s. f., pl. abstinénte

Intrare: abstinent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abstinent abstinentul
plural abstinenți abstinenții
genitiv-dativ singular abstinent abstinentului
plural abstinenți abstinenților
vocativ singular
plural