opțiuni

2 intrări

Articole pe această temă:

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

absolvit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: absolvi] 1 Care a terminat (un an școlar), un ciclu (sau o formă de învățământ). 2 Ale cărui păcate au fost iertate. 3 Iertat de o pedeapsă.

absolvit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: absolvi] 1-3 Absolvire (1-3).

absolvi vt [At: DA / Pzi: (1) ~vesc, (2) absolv / E: lat absolvere] 1 A termina (un an școlar), un ciclu (sau o formă de învățământ). 2 A ierta de păcate. 3 A scuti pe cineva de o pedeapsă.

ABSOLVÍ, absólv, vb. IV Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.

ABSOLVÍ (1) absolvesc, (2) absólv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.

ABSOLVÍ, (1) absolvesc și (2) absólv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învîțămînt. A absolvit clasa a șasea elementară. 2. A scuti (un acuzat) de pedeapsă, pe motiv că faptul sîvîrșit nu este prevăzut de lege sau că săvîrșirea lui a fost justificată.

ABSOLVÍ, (1) absolvesc, (2) absólv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățământ. 2. A scuti pe un acuzat de pedeapsă. – Germ. absolvieren (lat. lit. absolvere).

ABSOLVÍ vb. IV. tr. 1. A termina o formă de învățământ. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) și absolv (2). / < lat. absolvere, cf. germ. absolvieren, fr. absoudre].

absolví vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învățământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)

absolví, (1) absolvesc, (2) absólv vb. IV. Tr. 1. A termina un an școlar, un ciclu etc. de învățămînt. 2. A scuti de pedeapsă.

A ABSOLVÍ1 ~ésc tranz. (instituții de învățământ) A termina cu bine. /<germ. absolvieren, lat. absolvere

A ABSOLVÍ2 absólv tranz. 1) jur. (acuzați) A scuti de o pedeapsă; a ierta. 2) rel. A elibera de păcate; a ierta. /<germ. absolvieren, lat. absolvere

absolvi v. a termina studiile: a absolvi liceul.

*absólv, a -á v. tr. (lat. absólvere, – solútum, fr. ab-soudre. V. di-solv). Ĭert: absolv păcatele. Termin studiile: absolv o școală. – Se zice și a absolvi, dar numai absolvă, să absolve, adică după conj. I.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!absolvi (a ~) (a termina un ciclu de învățământ, a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 să absólve

absolví (a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. și pl. absólve

absolví (a termina un an școlar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. absolvésc, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. și pl. absolveáscă

absolvi (ind. prez. 1 sg. absolv, 3 sg. și pl. absolvă)

absolv, -solvă 3, -vire inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABSOLVÍ vb. 1. a isprăvi, a sfârși, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruța, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă.)

arată toate definițiile

Intrare: absolvit
absolvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absolvit
  • absolvitul
  • absolvitu‑
  • absolvită
  • absolvita
plural
  • absolviți
  • absolviții
  • absolvite
  • absolvitele
genitiv-dativ singular
  • absolvit
  • absolvitului
  • absolvite
  • absolvitei
plural
  • absolviți
  • absolviților
  • absolvite
  • absolvitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: absolvi
verb (VT329)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • absolvi
  • absolvire
  • absolvit
  • absolvitu‑
  • absolvind
  • absolvindu‑
 singular plural
  • absolvă
  • absolviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • absolv
 (să)
  • absolv
  • absolveam
  • absolvii
  • absolvisem
a II-a (tu)
  • absolvi
 (să)
  • absolvi
  • absolveai
  • absolviși
  • absolviseși
a III-a (el, ea)
  • absolvă
 (să)
  • absolve
  • absolvea
  • absolvi
  • absolvise
plural I (noi)
  • absolvim
 (să)
  • absolvim
  • absolveam
  • absolvirăm
  • absolviserăm
  • absolvisem
a II-a (voi)
  • absolviți
 (să)
  • absolviți
  • absolveați
  • absolvirăți
  • absolviserăți
  • absolviseți
a III-a (ei, ele)
  • absolvă
 (să)
  • absolve
  • absolveau
  • absolviră
  • absolviseră
verb (VT401)
Conjugare nerecomandată.
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • absolvi
  • absolvire
  • absolvit
  • absolvitu‑
  • absolvind
  • absolvindu‑
 singular plural
  • absolvește
  • absolviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • absolvesc
 (să)
  • absolvesc
  • absolveam
  • absolvii
  • absolvisem
a II-a (tu)
  • absolvești
 (să)
  • absolvești
  • absolveai
  • absolviși
  • absolviseși
a III-a (el, ea)
  • absolvește
 (să)
  • absolvească
  • absolvea
  • absolvi
  • absolvise
plural I (noi)
  • absolvim
 (să)
  • absolvim
  • absolveam
  • absolvirăm
  • absolviserăm
  • absolvisem
a II-a (voi)
  • absolviți
 (să)
  • absolviți
  • absolveați
  • absolvirăți
  • absolviserăți
  • absolviseți
a III-a (ei, ele)
  • absolvesc
 (să)
  • absolvească
  • absolveau
  • absolviră
  • absolviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

absolvi absolvit

  • 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • A absolvit clasa a șasea elementară.
      surse: DLRLC
  • 2. A scuti pe cineva de pedeapsă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ierta

etimologie: