2 intrări
Articole pe această temă:
20 de definiții
absolvit1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: absolvi] 1-3 Absolvire (1-3).
absolvít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~íți, -e / E: absolvi] 1 Care a terminat (un an școlar), un ciclu (sau o formă de învățământ). 2 Ale cărui păcate au fost iertate. 3 Iertat de o pedeapsă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
absolví vt [At: DA / Pzi: (1) -vesc, (2) absolv / E: lat absolvere] 1 A termina (un an școlar), un ciclu (sau o formă de învățământ). 2 A ierta de păcate. 3 A scuti pe cineva de o pedeapsă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSOLVÍ, absólv, vb. IV Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ABSOLVÍ (1) absolvesc, (2) absólv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ABSOLVÍ, (1) absolvesc și (2) absólv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învîțămînt. A absolvit clasa a șasea elementară. 2. A scuti (un acuzat) de pedeapsă, pe motiv că faptul sîvîrșit nu este prevăzut de lege sau că săvîrșirea lui a fost justificată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSOLVÍ, (1) absolvesc, (2) absólv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățământ. 2. A scuti pe un acuzat de pedeapsă. – Germ. absolvieren (lat. lit. absolvere).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
!absolvi (a ~) (a termina un ciclu de învățământ, a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 să absólve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
absolví (a termina un an școlar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. absolvésc, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. și pl. absolveáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absolví (a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. și pl. absólve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ABSOLVÍ vb. 1. a isprăvi, a sfârși, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruța, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ABSOLVÍ vb. IV. tr. 1. A termina o formă de învățământ. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) și absolv (2). / < lat. absolvere, cf. germ. absolvieren, fr. absoudre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
absolví vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învățământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
absolví, (1) absolvesc, (2) absólv vb. IV. Tr. 1. A termina un an școlar, un ciclu etc. de învățămînt. 2. A scuti de pedeapsă.
- sursa: DLRC (1980)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
absolví (-v, -ít), vb. 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învățămînt din Austria și Germania; există cu acest sens tendința de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o formă de învățămînt); absolvență, s. f. (terminarea unei forme de învățămînt).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ABSOLVÍ1 ~ésc tranz. (instituții de învățământ) A termina cu bine. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ABSOLVÍ2 absólv tranz. 1) jur. (acuzați) A scuti de o pedeapsă; a ierta. 2) rel. A elibera de păcate; a ierta. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absolvi v. a termina studiile: a absolvi liceul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*absólv, a -á v. tr. (lat. absólvere, – solútum, fr. ab-soudre. V. di-solv). Ĭert: absolv păcatele. Termin studiile: absolv o școală. – Se zice și a absolvi, dar numai absolvă, să absolve, adică după conj. I.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
ABSOLVÍ vb. 1. a isprăvi, a sfîrși, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruța, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă, de o obligație.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | |||
(a) absolvi | absolvire | absolvit | absolvind | singular | plural | ||
absolvă | absolviți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | absolv | (să) absolv | absolveam | absolvii | absolvisem | |
a II-a (tu) | absolvi | (să) absolvi | absolveai | absolviși | absolviseși | ||
a III-a (el, ea) | absolvă | (să) absolve | absolvea | absolvi | absolvise | ||
plural | I (noi) | absolvim | (să) absolvim | absolveam | absolvirăm | absolviserăm, absolvisem* | |
a II-a (voi) | absolviți | (să) absolviți | absolveați | absolvirăți | absolviserăți, absolviseți* | ||
a III-a (ei, ele) | absolvă | (să) absolve | absolveau | absolviră | absolviseră |
Conjugare nerecomandată. Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) absolvi | absolvire | absolvit | absolvind | singular | plural | ||
absolvește | absolviți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | absolvesc | (să) absolvesc | absolveam | absolvii | absolvisem | |
a II-a (tu) | absolvești | (să) absolvești | absolveai | absolviși | absolviseși | ||
a III-a (el, ea) | absolvește | (să) absolvească | absolvea | absolvi | absolvise | ||
plural | I (noi) | absolvim | (să) absolvim | absolveam | absolvirăm | absolviserăm, absolvisem* | |
a II-a (voi) | absolviți | (să) absolviți | absolveați | absolvirăți | absolviserăți, absolviseți* | ||
a III-a (ei, ele) | absolvesc | (să) absolvească | absolveau | absolviră | absolviseră |
Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | absolvit | absolvitul | absolvită | absolvita |
plural | absolviți | absolviții | absolvite | absolvitele | |
genitiv-dativ | singular | absolvit | absolvitului | absolvite | absolvitei |
plural | absolviți | absolviților | absolvite | absolvitelor | |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
absolvi absolvit
- 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- A absolvit clasa a șasea elementară.surse: DLRLC
-
- 2. A scuti pe cineva de pedeapsă.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ierta
etimologie:
- limba germană absolvierensurse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN
- limba latină absolveresurse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN