10 definiții pentru absenteist

ABSENTEÍST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică absenteismul. – Din fr. absentéiste.

ABSENTEÍST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-și bunurile prin intermediari. – Din fr. absentéiste.

ABSENTEÍST, -Ă, absenteiști, -ste, s. m. și f. (În regimul burghezo-moșieresc) Proprietar de moșie care trăia departe de moșia sa. – Fr. absentéiste.

absenteíst adj. m., s. m., pl. absenteíști; adj. f., s. f. absenteístă, pl. absenteíste

absenteíst adj. m., s. m., pl. absenteíști; f. sg. absenteístă, pl. absenteíste

absenteist, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~iști, -e / E: fr absénteiste] 1-2 (Persoană) care trăia în străinătate, administrându-și bunurile prin intermediari.

ABSENTEÍST, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Proprietar funciar) care își exploatează pământul printr-un intermediar. 2. (Persoană) cu înclinații spre absenteism (2) [în DN]. [< fr. absentéiste].

absenteíst, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică absenteismul. (< fr. absentéiste)

ABSENTEÍST ~ști m. Proprietar care își administrează proprietatea funciară printr-un intermediar. /<fr. absentéiste

absenteist m. Jur. care practică absenteismul.

Intrare: absenteist
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absenteist absenteistul absenteistă absenteista
plural absenteiști absenteiștii absenteiste absenteistele
genitiv-dativ singular absenteist absenteistului absenteiste absenteistei
plural absenteiști absenteiștilor absenteiste absenteistelor
vocativ singular
plural