10 definiții pentru absenteist (s.m.)

absenteist, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~iști, -e / E: fr absénteiste] 1-2 (Persoană) care trăia în străinătate, administrându-și bunurile prin intermediari.

ABSENTEÍST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică absenteismul. – Din fr. absentéiste.

ABSENTEÍST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-și bunurile prin intermediari. – Din fr. absentéiste.

ABSENTEÍST, -Ă, absenteiști, -ste, s. m. și f. (În regimul burghezo-moșieresc) Proprietar de moșie care trăia departe de moșia sa. – Fr. absentéiste.

absenteíst adj. m., s. m., pl. absenteíști; adj. f., s. f. absenteístă, pl. absenteíste

absenteíst adj. m., s. m., pl. absenteíști; f. sg. absenteístă, pl. absenteíste

ABSENTEÍST, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Proprietar funciar) care își exploatează pământul printr-un intermediar. 2. (Persoană) cu înclinații spre absenteism (2) [în DN]. [< fr. absentéiste].

absenteíst, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică absenteismul. (< fr. absentéiste)

ABSENTEÍST ~ști m. Proprietar care își administrează proprietatea funciară printr-un intermediar. /<fr. absentéiste

absenteist m. Jur. care practică absenteismul.

Intrare: absenteist (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absenteist absenteistul
plural absenteiști absenteiștii
genitiv-dativ singular absenteist absenteistului
plural absenteiști absenteiștilor
vocativ singular absenteistule, absenteiste
plural absenteiștilor

absenteist absenteistă

  • 1. (Persoană) care practică absenteismul.
    surse: DEX '09 DN
  • diferențiere (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-și bunurile prin intermediari.
    surse: DEX '98 DN
  • diferențiere (În regimul burghezo-moșieresc) Proprietar de moșie care trăia departe de moșia sa.
    surse: DLRM

etimologie: