12 definiții pentru absenteist (s.m.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABSENTEIST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică absenteismul. – Din fr. absentéiste.
absenteist, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr absénteiste] 1-2 (Persoană) care trăia în străinătate, administrându-și bunurile prin intermediari.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ABSENTEIST sm. 🚜 Care practică absenteismul [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ABSENTEIST, -Ă, absenteiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-și bunurile prin intermediari. – Din fr. absentéiste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ABSENTEIST, -Ă, absenteiști, -ste, s. m. și f. (În regimul burghezo-moșieresc) Proprietar de moșie care trăia departe de moșia sa. – Fr. absentéiste.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ABSENTEIST, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Proprietar funciar) care își exploatează pămîntul printr-un intermediar. 2. (Persoană) cu înclinații spre absenteism (2) [în DN]. [< fr. absentéiste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
absenteist, -ă adj., s. m. f. (cel) care practică absenteismul. (< fr. absentéiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
ABSENTEIST ~ști m. Proprietar care își administrează proprietatea funciară printr-un intermediar. /<fr. absentéiste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absenteist m. Jur. care practică absenteismul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
absenteist adj. m., s. m., pl. absenteiști; adj. f., s. f. absenteistă, pl. absenteiste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
absenteist adj. m., s. m., pl. absenteiști; adj. f., s. f. absenteistă, pl. absenteiste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
absenteist adj. m., s. m., pl. absenteiști; f. sg. absenteistă, pl. absenteiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
absenteist, absenteiștisubstantiv masculin absenteistă, absenteistesubstantiv feminin absenteist, absenteistăadjectiv
- 1. (Persoană) care practică absenteismul. DEX '09 DN
- diferențiere (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-și bunurile prin intermediari. MDA2 DEX '98 DN
- diferențiere (În regimul burghezo-moșieresc) Proprietar de moșie care trăia departe de moșia sa. DLRM
etimologie:
- absentéiste DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM DN