18 definiții pentru „abis”   declinări

ABÍS, abisuri, s. n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă; genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus.

ABÍS, abisuri, s. n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă; genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus.

ABÍS, abisuri, s. n. (Livresc) Prăpastie, adîncime mare. Valul Jatal... smulge ultimul catarg al corăbiei și o tîrăște apoi in abis. BOGZA, C. O. 349. Susurul domol, prelung și nehotărit al tăcerii mute se ridică peste abisuri, ca o cîntare fermecată de leagăn. HOGAȘ, M. N. 169. Marea nu putea fi mai turburată, valurile ei, mai mari decît vaporul, treceau unul după altul, lăs]nd între ele un abis. BOLINTINEANU, O. 285. ◊ (Poetic) Pădurea se cufundă într-o noapte oarbă, într-un abis negru ca păcura. SADOVEANU, O. III 104. [Luna] umple de văpaie cereștile abisuri. ALECSANDRI, P. A. 167.

ABÍS, abisuri, s. n. (Livresc) Adâncime mare; prăpastie. – Fr. abysse (lat. lit. abyssus).

abís s.n. 1 (geomorf.) Deschizătură adâncă într-un platou sau într-un versant muntos, în special în căldare (căreia nu i se vede fundul); prăpastie, genune, hău. Susurul domol, prelung și nehotărât al tăcerii mute se ridică peste abisuri (HOG.). ◊ Poet. Pădurea se cufundă într-o noapte oarbă, într-un abis negru ca păcura (SADOV.). ♦ Fig. Latură profundă a unei stări, a unui fenomen, a unui proces, rămasă încă necunoscută; neant. Nu-i înțelegea abisul din suflet. 2 Depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi foarte mari. 3 Fig. Distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental. Între cei doi era un abis. • pl. -uri. /<fr. abysse, it. abisso, lat. abyssus, -i; cf. gr. ᾰβυσσος „fără fund“, ”infinit“.

abis sn [At: NEGRUZZI, S. I. 286 / Pl: -uri / E: fr abysse, lat abyssus, ngr αβῖσος Povârniș adânc, abrupt (lipsit de vegetație) situat, de obicei, într-o regiune muntoasă Si: genune, hău, prăpastie (1), (îvr) prăpădere, (îvr) prăpăstenie (1), (înv) precipițiu, (reg) praval (4).

ABÍS s.n. (Liv.) Prăpastie; adâncime foarte mare. ♦ Regiune abisală. [< fr. abysse, cf. lat. abyssus, gr. abyssos].

abís s. n. 1. prăpastie, genune. ♦ parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos)

abís, abisuri. s.n. Prăpastie, adîncime.

ABÍS ~uri n. Adâncime foarte mare; prăpastie; hău; genune; neant. /<fr. abysse, lat. abyssus

abis n. prăpastie foarte adâncă; fig. umple de văpaie cereștile abisuri AL.

*abís n., pl. urĭ și e (lat. abyssus, d. vgr. ábyssos, „fără fund”. Cp. cu beznă). Prăpastie, genune, mare adîncime (ca de ocean).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABÍS s. adînc, prăpastie, (rar) noián, (livr.) genúne, hău, (înv. și reg.) prăpăsténie, (prin Mold. și Olt.) prăvál, (prin Transilv.) risipitúră, (prin Maram. și Transilv.) stánă, (înv.) béznă, fărăfúnd, precipíțiu, tău. (A căzut în ~.)

ABÍS (< fr., lat.) s. n. Deschizătură adâncă într-un platou sau versant muntos (ex. în calcare); prăpastie, genune, hău.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

abís, abisuri s. n. 1. Prăpastie, genune. 2. (Fig.) Întunericul adâncului; iad, ca locaș al demonilor (Luca, 8, 31), dar și al morților (Rom., 10, 7). – Din fr. abysse, lat. abysus (‹ gr. abissos).