căutare avansată
17 definiții pentru „abis”   declinări

ABÍS, abisuri, s. n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă; genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ABÍS, abisuri, s. n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă; genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

abís s. n., pl. abísuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ABÍS s. v. prăpastie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABÍS ~uri n. Adâncime foarte mare; prăpastie; hău; genune; neant. /<fr. abysse, lat. abyssus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ABÍS s.n. (Liv.) Prăpastie; adâncime foarte mare. ♦ Regiune abisală. [< fr. abysse, cf. lat. abyssus, gr. abyssos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

abís s. n. 1. prăpastie, genune. ♦ parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ABÍS, abisuri, s. n. (Livresc) Adâncime mare; prăpastie. – Fr. abysse (lat. lit. abyssus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

abís, abisuri. s.n. Prăpastie, adîncime.
Sursa: DLRC (1980) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

ABÍS, abisuri, s. n. (Livresc) Prăpastie, adîncime mare. Valul Jatal... smulge ultimul catarg al corăbiei și o tîrăște apoi in abis. BOGZA, C. O. 349. Susurul domol, prelung și nehotărit al tăcerii mute se ridică peste abisuri, ca o cîntare fermecată de leagăn. HOGAȘ, M. N. 169. Marea nu putea fi mai turburată, valurile ei, mai mari decît vaporul, treceau unul după altul, lăs]nd între ele un abis. BOLINTINEANU, O. 285. ◊ (Poetic) Pădurea se cufundă într-o noapte oarbă, într-un abis negru ca păcura. SADOVEANU, O. III 104. [Luna] umple de văpaie cereștile abisuri. ALECSANDRI, P. A. 167.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

abís s. n., pl. abísuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

abis n. prăpastie foarte adâncă; fig. umple de văpaie cereștile abisuri AL.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*abís n., pl. urĭ și e (lat. abyssus, d. vgr. ábyssos, „fără fund”. Cp. cu beznă). Prăpastie, genune, mare adîncime (ca de ocean).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABÍS (< fr., lat.) s. n. Deschizătură adâncă într-un platou sau versant muntos (ex. în calcare); prăpastie, genune, hău.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ABÍS s. adînc, prăpastie, (rar) noián, (livr.) genúne, hău, (înv. și reg.) prăpăsténie, (prin Mold. și Olt.) prăvál, (prin Transilv.) risipitúră, (prin Maram. și Transilv.) stánă, (înv.) béznă, fărăfúnd, precipíțiu, tău. (A căzut în ~.)
Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

abís, abisuri s. n. 1. Prăpastie, genune. 2. (Fig.) Întunericul adâncului; iad, ca locaș al demonilor (Luca, 8, 31), dar și al morților (Rom., 10, 7). – Din fr. abysse, lat. abysus (‹ gr. abissos).
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

abís s.n. 1 (geomorf.) Deschizătură adâncă într-un platou sau într-un versant muntos, în special în căldare (căreia nu i se vede fundul); prăpastie, genune, hău. Susurul domol, prelung și nehotărât al tăcerii mute se ridică peste abisuri (HOG.). ◊ Poet. Pădurea se cufundă într-o noapte oarbă, într-un abis negru ca păcura (SADOV.). ♦ Fig. Latură profundă a unei stări, a unui fenomen, a unui proces, rămasă încă necunoscută; neant. Nu-i înțelegea abisul din suflet. 2 Depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi foarte mari. 3 Fig. Distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental. Între cei doi era un abis. • pl. -uri. /<fr. abysse, it. abisso, lat. abyssus, -i; cf. gr. ᾰβυσσος „fără fund“, „infinit“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Neoficial | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Autorii DEXI sunt în special cercetători științifici principali la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Române, Filiala Iași, și cadre didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza“, Iași. - CristinaDianaN