abis sn [At: NEGRUZZI, S. I. 286 / Pl: ~uri / E: fr abysse, lat abyssus, ngr αβῖσος] Povârniș adânc, abrupt (lipsit de vegetație) situat, de obicei, într-o regiune muntoasă Si: genune, hău, prăpastie (1), (îvr) prăpădere, (îvr) prăpăstenie (1), (înv) precipițiu, (reg) praval (4)^[1].