3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aba1 i [At: HEM 59 / V: (reg) haba / E: ns cf aba1] 1-2 (Înv) Exprimă mirarea și îndoiala.

aba2 sf [At: (a. cca 1660) IORGA, B. R. / V: (reg) haba, ha / Pl: ~le / E: tc aba] 1 țesătură groasă de lână utilizată la confecționarea hainelor țărănești Si: (reg) dimie, pănură. 2 îmbrăcăminte confecționată din aba2 (1) [1]. corectată

  1. aba1 → aba2 Ladislau Strifler

ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) Cuvânt care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. – Onomatopee.

ABÁ2, (2) abale, s. f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.

ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. – Din tc. aba.

ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lînă, de obicei de culoare albă, din care se fac haine țărănești; dimie, pănură. Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135. Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55. Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136.

ABÁ1 interj. (Familiar, învechit) Exclamație întrebuințată mai ales în propoziții interogative și în asociație cu un vocativ, servind: a) pentru a exprima mirare. Aba, mă! cînd ai venit? La HEM; b) pentru a atrage atenția cuiva cînd îi adresăm vorba. Aba, Dragomire, cînd pleci tu? CARAGIALE, O. I 255.

ABÁ1 interj. (Înv.) Exclamație care exprimă (în propoziții interogative) mirarea sau cu care se atrage atenția cuiva când i se vorbește.

ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână (albă), din care se fac haine țărănești; dimie; p. ext. haină făcută din această țesătură. – Tc. aba.

aba1 interj. (înv.; în prop. interog.) Exclamație care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva. Aba, Dragomire, când pleci tu? (CAR.). • /form. expr.

aba2 s.f. 1 Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. Cioarecii strâmți de aba (SLAV.). 2 Haină confecționată din astfel de țesătură. • pl. -ale. / <tc. aba.

abá, abale, s.f. Stofa groasa din lînă, prelucrată la piuă.

abà! int. exprimând mirare și îndoeală totdeodată: aba, Dragomire, când pleci tu? CAR. [V. ba].

abà f. 1. postav de lână groasă (obișnuit albă) din care se fac haine țărănești; 2. haină din aba. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman. [Turc. ABA].

aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (orĭ și alt-fel) gros de lînă din care se fac haĭne țărăneștĭ. V. șaĭac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abá2 s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; (sorturi) pl. abále, art. abálele

abá s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; pl. abále

arată toate definițiile

Intrare: aba (interj.)
aba1 (interj.) interjecție
  • pronunție: aba, aba
interjecție (I10)
  • aba
Intrare: Aba (n.p.)
Aba3 (n.p.) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Aba
Intrare: aba (s.f.)
aba2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aba
  • abaua
plural
  • abale
  • abalele
genitiv-dativ singular
  • abale
  • abalei
plural
  • abale
  • abalelor
vocativ singular
plural

aba (interj.)

  • 1. învechit (În propoziții interogative) exprimă mirarea (îndoiala) sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.
    surse: DEX '98 DLRLC MDA2 DER Șăineanu, ed. VI 2 exemple
    exemple
    • Aba, Dragomire, cînd pleci tu? CARAGIALE.
      surse: DLRLC Șăineanu, ed. VI
    • Aba, mă! cînd ai venit? La HEM.
      surse: DLRLC

etimologie:

aba (s.f.)

  • 1. Țesătură (stofă) groasă de lână (prelucrată la piuă), de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești.
    surse: DEX '09 DLRM DEXI MDA2 DLRC DER Scriban sinonime: dimie saiac suman zeghe șiac 3 exemple
    exemple
    • Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135.
      surse: DLRLC
    • Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55.
      surse: DLRLC
    • Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Haină făcută din această țesătură.
      surse: DLRM DEXI MDA2 un exemplu
      exemple
    • 1.2. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman.
      surse: Șăineanu, ed. VI
  • 2. Sort de aba.
    surse: DEX '09

etimologie:

Aba (n.p.)

  • 1. ABA – oraș în sud-estul Nigeriei (Imo), la nord de Port Hartcourt; 239,8 mii locuitori (1987). Centru industrial (țesături de bumbac, săpun, bere).
    surse: DE
  • 2. Vilmos ABA NOVAC (1894-1941) – pictor și grafician ungur. Compoziții în frescă, tempera și gravuri pe teme religioase („Sfîntul Francisc predicînd păsărilor”) și laice („Oraș vechi din Sicilia”). Între 1921 și 1923, lucrează la Școala de la Baia Mare.
    surse: DE

etimologie: