10 definiții pentru aba (interj.)

aba1 i [At: HEM 59 / V: (reg) haba / E: ns cf aba1] 1-2 (înv) Exprimă mirarea și îndoiala.

ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) Cuvânt care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. – Onomatopee.

ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.

ABÁ1 interj. (Familiar, învechit) Exclamație întrebuințată mai ales în propoziții interogative și în asociație cu un vocativ, servind: a) pentru a exprima mirare. Aba, mă! când ai venit? La HEM; b) pentru a atrage atenția cuiva cînd îi adresăm vorba. Aba, Dragomire, cînd pleci tu? CARAGIALE, O. I 255.

ABÁ1 interj. (Înv.) Exclamație care exprimă (în propoziții interogative) mirarea sau cu care se atrage atenția cuiva când i se vorbește.

aba1 interj. (înv.; în prop. interog.) Exclamație care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva. Aba, Dragomire, când pleci tu? (CAR.). • /form. expr.

ába interj. – Exprimă o întrebare nuanțată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur și simplu întrebarea. Creație expresivă.

abà! int. exprimând mirare și îndoeală totdeodată: aba, Dragomire, când pleci tu? CAR. [V. ba].

Intrare: aba (interj.)
aba (interj.) interjecție

aba (interj.)

  • 1. învechit (În propoziții interogative) exprimă mirarea (îndoiala) sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.
    surse: DEX '98 DLRLC MDA2 DER Șăineanu, ed. VI 2 exemple
    exemple
    • Aba, Dragomire, cînd pleci tu? CARAGIALE.
      surse: Șăineanu, ed. VI DLRLC
    • Aba, mă! când ai venit? La HEM.
      surse: DLRLC

etimologie: