2 intrări

11 definiții

abțiguíre sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: abțigui] 1 (Fam) îmbătare. 2 (Fam) Bătaie ușoară. 3 Rău (făcut cuiva). 4 Modificare a unor date, a unui text etc. făcută cu scopul de a corespunde scopului urmărit. 5 (Pex) Falsificare.

ABȚIGUÍRE, abțiguiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) abțigui.V. abțigui.

ABȚIGUÍRE, abțiguiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) abțigui.V. abțigui.

abțiguí [At: DEX2 / Pzi: -esc / E: nct] 1 vr (Fam) A se îmbăta. 2 vt A da (cuiva) bătaie ușoară. 3 vt A face (cuiva) un rău. 4 vt A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit). 5 vt (Pex) A falsifica.

ABȚIGUÍ, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmărit; p. ext. a falsifica. – Et. nec.

ABȚIGUÍ, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. – Et. nec.

ABȚIGUÍ, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face cuiva un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. – Et. nec.abțiguíre s. f.; abțiguit, -ă adj.

abțiguí vb. (sil. -gu-i), ind. prez. 1 sg. 3 pl. abțiguiésc

ABȚIGUÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

abțigui în ER, p. 51, am explicat prin germ. Abzug pe a abțigui „a înșela”, „a bate”, refl. „a se îmbăta”. Cuvîntul este mai răspîndit decît credeam eu: găsim apțiguit „amețit de băutură, afumat, cherchelit” din Balș (LR, VIII, 1, p. 61); abțaig „lucru de puțin folos; acte fără mare valoare cu care cineva încearcă să cîștige o cauză” și abțaigui „a se judeca, a intenta proces”, abțaiguială, „acțiunea de a abțaigui; morala, ceartă” din Rădăuți (Lex. reg. I, p. 97); hapțugui „a fura; a specula mărfuri; a aranja ceva” din Rădăuți (Lex. reg. I, p.117); abțigui „a se îmbăta”, abțiguit „beat, chefuit”, cu variantele abțugui, abțuguit (Udrescu). În AUT, 1965, 3, p. 111, Ștefan Binder explică pe abțaig prin germ. Akzept, iar pe habțugui ca derivat de la abțaig. Între timp am văzut altă posibilitate de explicare. în tinerețe am auzit adesea zicîndu-se (a face) hapțighevezn, de obicei la adresa evreilor, cu înțelesul de „afacere necorectă, înșelăciune”. Mi se pare clar că era vorba de verbele germane gehabt und gewesen. Vorbitorul necunoscător al germanei le-a dat sensul care îl interesa pe el (vezi, mai sus, Înțelesul cuvintelor expresive). De aici s-ar putea să fi apărut, prin scurtare, abțig- rădăcina lui abțigui. Evident, s-ar putea să se fi amestecat și Abzug.

abțiguí, abțiguiesc, vb. – 1. (tranz.) A lovi, a plesni. 2. (refl.) A se turmenta, a se chercheli; a se îmbăta. – Et. nec. (MDA).

Intrare: abțigui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abțigui abțiguire abțiguit abțiguind singular plural
abțiguiește abțiguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abțiguiesc (să) abțiguiesc abțiguiam abțiguii abțiguisem
a II-a (tu) abțiguiești (să) abțiguiești abțiguiai abțiguiși abțiguiseși
a III-a (el, ea) abțiguiește (să) abțiguiască abțiguia abțigui abțiguise
plural I (noi) abțiguim (să) abțiguim abțiguiam abțiguirăm abțiguiserăm, abțiguisem*
a II-a (voi) abțiguiți (să) abțiguiți abțiguiați abțiguirăți abțiguiserăți, abțiguiseți*
a III-a (ei, ele) abțiguiesc (să) abțiguiască abțiguiau abțigui abțiguiseră
Intrare: abțiguire
abțiguire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abțiguire abțiguirea
plural abțiguiri abțiguirile
genitiv-dativ singular abțiguiri abțiguirii
plural abțiguiri abțiguirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)