15 definiții pentru promite


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre.

PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre.

PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A se angaja, a-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. Promite-mi că n-ai să iuți ecuațiile de gradul al treilea. Promite-mi c-ai să înveți. Promite-mi c-ai să treci corigența. SEBASTIAN, T. 182. Remite-i din parte-mi cărțile ce i-am fost promis. CARAGIALE, O. VII 4. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfîrșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. EMINESCU, N. 40. 2. Fig. A lăsa să se prevadă, să se spere, a deschide o perspectivă favorabilă. Căutau a găsi vreo altă carieră care le promitea cel puțin un adăpost și o bucată de pîne la bătrîneță. NEGRUZZI, S. I 346. ◊ Absol. Un copil care promite.

PROMÍTE vb. III. tr. 1. A se angaja, a-și lua obligația, a făgădui. 2. (Fig.) A da speranțe; a asigura. [P.i. promít. / < lat. promittere, cf. fr. promettre].

PROMÍTE vb. tr. 1. a-și lua obligația, a se angaja; a făgădui. 2. (fig.) a da speranțe; a oferi perspective promițătoare. (< lat. promittere, fr. promettre)

A PROMÍTE promít tranz. 1) A consimți să dea în mod verbal; a făgădui. ~ o carte. ~ un salariu mare. 2) (urmat, de regulă, de un conjunctiv) A accepta benevol ca angajament; a făgădui. A promis să intre. 3) fig. A arăta cu anticipare. Toamna promite să fie bogată. /<lat. promittere, fr. promettre

promite v. 1. a făgădui, a se îndatora de a zice, a face sau a da ceva; 2. a asigura că va fi ceva: îți promit că va reveni; 3. a da speranțe: acest copil promite mult.

*promít, -mís, a -míte v. tr. (lat. promittere. V. ad-mit, tri-met). Făgăduĭesc, asigur că voĭ face, că voĭ da, că se va face: îțĭ promit că voĭ plăti, că nu voĭ refuza, îțĭ promit o recompensă. V. intr. Daŭ speranțe: copilu, via promite. V. vătuĭesc 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís

promíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. promítă; part. promís


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROMÍTE vb. v. anticipa, anunța, prevesti, vesti.

promite vb. v. ANTICIPA. ANUNȚA. PREVESTI. VESTI.

PROMITE vb. a se angaja, a făgădui, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (~ să facă următoarele...)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

promíte (promít, promís), vb. – A făgădui. Fr. promettre, conjug. ca a trimite.Der. promisiune, s. f., din fr. promesse tratat ca mission față de mettre, admission față de admettre etc.; promițător, adj. (care promite); compromite, vb., din fr. compromettre; compromis, s. n., din fr. compromis.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a promite (cuiva) luna de pe cer / marea cu sarea expr. a promite (cuiva) ceva irealizabil sau intangibil, a promite (cuiva) tot ce își dorește.

Intrare: promite
verb (VT623)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • promite
  • promitere
  • promis
  • promisu‑
  • promițând
  • promițându‑
singular plural
  • promite
  • promiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • promit
(să)
  • promit
  • promiteam
  • promisei
  • promisesem
a II-a (tu)
  • promiți
(să)
  • promiți
  • promiteai
  • promiseși
  • promiseseși
a III-a (el, ea)
  • promite
(să)
  • promi
  • promitea
  • promise
  • promisese
plural I (noi)
  • promitem
(să)
  • promitem
  • promiteam
  • promiserăm
  • promiseserăm
  • promisesem
a II-a (voi)
  • promiteți
(să)
  • promiteți
  • promiteați
  • promiserăți
  • promiseserăți
  • promiseseți
a III-a (ei, ele)
  • promit
(să)
  • promi
  • promiteau
  • promiseră
  • promiseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)