19 definiții pentru făgădui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂGĂDUI, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni.

FĂGĂDUI, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni.

făgădui [At: COD. VOR. 29/1-2 / Pzi: ~;esc / E: mg fogadni] 1 vt (Trs; înv) A primi (în casă). 2 vt (Trs; înv; subiectul este Dumnezeu) A asculta o rugăciune a cuiva. 3 vt (Înv) A accepta legitimitatea unei dorințe sau cereri, promițând totodată îndeplinirea acesteia. 4 vt A promite. 5 vt (Îe) A ~ marea cu sarea (sau Oltul cu totul ori munți de aur) A face promisiuni imposibil de îndeplinit. 6 vr (Înv) A se jura. 7 vr (Înv) A face o promisiune solemnă (către divinitate). 8 vr (Înv; construit cu dativul) A se devota.

făgăduí vb. IV. 1 tr. A promite; a se angaja, a se îndatora, a-și lua obligația să... ◊ expr. A făgădui marea cu sarea = a face promisiuni imposibil de realizat. A făgădui munți de aur v. aur. A făgădui cerul și pămîntul v. cer. 2 tr. (înv., reg.; despre Dumnezeu). 4 refl. (înv.; despre oameni) A se jura. • prez.ind. -iesc. / <magh. fogad.

FĂGĂDUI, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite. La București, surorile erau îngrijite. Domițian le făgăduise că le va scrie în fiecare zi. BASSARABESCU, V. 21. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L. 2. Negustorul a făgăduit că de data asta, doamne ferește, n-are să mai uite. CARAGIALE, P. 153. ◊ Absol. Cum făgăduiai Și cum te jurai; Bată-mi-te, bată Inima stricată Și jelea mea toată! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 504. ♦ Refl. (Învechit) A se angaja să... Și ne făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12.

A FĂGĂDUI ~iesc tranz. 1) A consimți în mod verbal să dea; a promite. ◊ ~ marea și (sau cu) sarea a face promisiuni exagerate. 2) A accepta benevol ca angajament; a promite. A făgăduit să se ducă. /<ung. fogadni

FĂGĂDUI vb. (Trans. SV) A primi, a lua in considerație. Făgăduiaște rugăciunea mea. PS. SEC. XVIII, 32r. Etimologie: magh. fogadni. Vezi și făgadă, făgăduială.

făgăduì v. 1. a promite; 2. refl. a jurui: toți credincioșii craiului... se făgăduise să împlinească cu credință OD. [Ung. FOGADNI].

făgăduĭésc v. tr. (ung. fogadni, a primi în gazdă, a promite). Vechĭ. Găzduĭesc. Azĭ. Promit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făgădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, 3 sg. făgăduiește, imperf. 1 făgăduiam; conj. prez. 1 sg. să făgăduiesc, 3 să făgăduiască

făgădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, imperf. 3 sg. făgăduia; conj. prez. 3 să făgăduiască

făgădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, imperf. 3 sg. făgăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. făgăduiască

făgădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, conj. făgăduiască)

făgăduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂGĂDUI vb. v. adăposti, găzdui, jura, primi.

FĂGĂDUI vb. a se angaja, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (~ să facă următoarele...)

făgădui vb. v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. JURA. PRIMI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

făgădui (-uesc, făgăduit), vb.1. (Înv.) A găzdui, a primi. – 2. (Înv.) A consimți. – 3. A promite, a-și da cuvîntul, a se angaja. Mag. fogadni „a primi” și a promite (DAR; Gáldi, Dict., 89), cf. făgădău.Der. făgadă, s. f. (promisiune); făgădaș, s. n. (promisiune, obligație); făgăduială, s. f. (promisiune, angajament, obligație); făgăduință, s. f. (promisiune); făgăduitor, adj. (promițător); făgăduită, s. f. (înv., promisiune); făgăduitură, s. f. (înv., promisiune). Din rom. provine în bg. din Trans. fagaduva (Miklosich, Bulg., 121).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUFRICHTIG ZU SEIN KANN ICH VERSPRECHEN, UNPARTEISCH ZU SEIN ABER NICHT (germ.) pot făgădui că voi fi sincer, nu însă și imparțial. – Goethe, „Maximen und Reflexionen”.

Intrare: făgădui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făgădui
  • făgăduire
  • făgăduit
  • făgăduitu‑
  • făgăduind
  • făgăduindu‑
singular plural
  • făgăduiește
  • făgăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făgăduiesc
(să)
  • făgăduiesc
  • făgăduiam
  • făgăduii
  • făgăduisem
a II-a (tu)
  • făgăduiești
(să)
  • făgăduiești
  • făgăduiai
  • făgăduiși
  • făgăduiseși
a III-a (el, ea)
  • făgăduiește
(să)
  • făgăduiască
  • făgăduia
  • făgădui
  • făgăduise
plural I (noi)
  • făgăduim
(să)
  • făgăduim
  • făgăduiam
  • făgăduirăm
  • făgăduiserăm
  • făgăduisem
a II-a (voi)
  • făgăduiți
(să)
  • făgăduiți
  • făgăduiați
  • făgăduirăți
  • făgăduiserăți
  • făgăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • făgăduiesc
(să)
  • făgăduiască
  • făgăduiau
  • făgădui
  • făgăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făgădui, făgăduiescverb

  • 1. A promite cuiva că va face un anumit lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: promite
    • format_quote La București, surorile erau îngrijite. Domițian le făgăduise că le va scrie în fiecare zi. BASSARABESCU, V. 21. DLRLC
    • format_quote Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • format_quote Negustorul a făgăduit că de data asta, doamne ferește, n-are să mai uite. CARAGIALE, P. 153. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cum făgăduiai Și cum te jurai; Bată-mi-te, bată Inima stricată Și jelea mea toată! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 504. DLRLC
    • 1.1. reflexiv învechit A se angaja să... DLRLC
      • format_quote Și ne făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.