Definiția cu ID-ul 505834:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

promíte (promít, promís), vb. – A făgădui. Fr. promettre, conjug. ca a trimite.Der. promisiune, s. f., din fr. promesse tratat ca mission față de mettre, admission față de admettre etc.; promițător, adj. (care promite); compromite, vb., din fr. compromettre; compromis, s. n., din fr. compromis.