2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URLÓI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. urlă.

urloi sn [At: KLEIN, D. 489 / V: (reg) hurloaie sf, hu~, or~ / Pl: ~oaie / E: nct] (Trs) Coș pentru fum. 2 (Mun; Olt) Burlan (la sobă). 3 (Mun) Fiecare dintre deschiderile pentru curățare din coșul sobei, lipite cu lut. 4 (Olt) Bucată de tablă care astupă gura cuptorului sau orificiul prin care iese fumul din sobă, după ce nu se mai face foc Si: (reg) astupoi. 5 (Mun; Olt) Tub sau jgheab pentru apă. 6 Conductă (1). 7 (Reg) Uluc1 (2) (la streașină casei). 8 (Trs; Mun) Buștean găunos. 9 Vas făcut dintr-un buștean scobit Si: (reg) ulei3. 10 (Mun) Stup. 11 (Înv; Trs) Tun primitiv.

URLÓI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. urla.

URLÓI, urloaie, s. n. (Regional) Canal cilindric (de olane) prin care trece fumul din sobe în coș; burlan. Am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobei, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. CARAGIALE, O. I 127. Codobaturile... se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apei ș-apoi iarăși se ascundeau în cuiburile lor găurite ca niște urloaie într-acea coastă rîpoasă. ODOBESCU, S. I 140.

urloiu n. olan. [Origină necunoscută].

urlóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu urlă). Burlan, olan. Uluc la casă. Bz. Stup Trans. Horn. – Și hurlóĭ și urlúĭ. V. gurnă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urlói (pop.) s. n., pl. urloáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

URLOIUL s. < subst. urloi; Urlu/ești, -eni, -ia ss.

Intrare: Urloiul
Urloiul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Urloiul
Intrare: urloi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urloi
  • urloiul
  • urloiu‑
plural
  • urloaie
  • urloaiele
genitiv-dativ singular
  • urloi
  • urloiului
plural
  • urloaie
  • urloaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urloi

  • 1. popular Canal cilindric (de olane) prin care trece fumul din sobe în coș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: burlan 2 exemple
    exemple
    • Am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobei, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. CARAGIALE, O. I 127.
      surse: DLRLC
    • Codobaturile... se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apei ș-apoi iarăși se ascundeau în cuiburile lor găurite ca niște urloaie într-acea coastă rîpoasă. ODOBESCU, S. I 140.
      surse: DLRLC

etimologie: