URLOI, urloaie, s. n. (Regional) Canal cilindric (de olane) prin care trece fumul din sobe în coș; burlan. Am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobei, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. CARAGIALE, O. I 127. Codobaturile... se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apei ș-apoi iarăși se ascundeau în cuiburile lor găurite ca niște urloaie într-acea coastă rîpoasă. ODOBESCU, S. I 140.