13 definiții pentru urloi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URLOI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. urlă.

urloi sn [At: KLEIN, D. 489 / V: (reg) hurloaie sf, hu~, or~ / Pl: ~oaie / E: nct] (Trs) Coș pentru fum. 2 (Mun; Olt) Burlan (la sobă). 3 (Mun) Fiecare dintre deschiderile pentru curățare din coșul sobei, lipite cu lut. 4 (Olt) Bucată de tablă care astupă gura cuptorului sau orificiul prin care iese fumul din sobă, după ce nu se mai face foc Si: (reg) astupoi. 5 (Mun; Olt) Tub sau jgheab pentru apă. 6 Conductă (1). 7 (Reg) Uluc1 (2) (la streașină casei). 8 (Trs; Mun) Buștean găunos. 9 Vas făcut dintr-un buștean scobit Si: (reg) ulei3. 10 (Mun) Stup. 11 (Înv; Trs) Tun primitiv.

URLOI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. urla.

URLOI, urloaie, s. n. (Regional) Canal cilindric (de olane) prin care trece fumul din sobe în coș; burlan. Am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobei, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. CARAGIALE, O. I 127. Codobaturile... se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apei ș-apoi iarăși se ascundeau în cuiburile lor găurite ca niște urloaie într-acea coastă rîpoasă. ODOBESCU, S. I 140.

urlóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu urlă). Burlan, olan. Uluc la casă. Bz. Stup Trans. Horn. – Și hurlóĭ și urlúĭ. V. gurnă.

urloiu n. olan. [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: urloi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urloi
  • urloiul
  • urloiu‑
plural
  • urloaie
  • urloaiele
genitiv-dativ singular
  • urloi
  • urloiului
plural
  • urloaie
  • urloaielor
vocativ singular
plural
hurloi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urloi, urloaiesubstantiv neutru

  • 1. popular Canal cilindric (de olane) prin care trece fumul din sobe în coș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: burlan
    • format_quote Am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobei, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. CARAGIALE, O. I 127. DLRLC
    • format_quote Codobaturile... se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apei ș-apoi iarăși se ascundeau în cuiburile lor găurite ca niște urloaie într-acea coastă rîpoasă. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.