Tunsu m. faimos haiduc dela începutul secolului XIX; fost paracliser își tunse părul («s’a dus vestea ca de popa tunsu»).

TUNDE, tund, vb. III 1. Tranz. și refl. A(-și) scurta, a(-și) reteza, a(-și) tăia părul, barba sau mustața. ♦ Tranz. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. ♦ Tranz. P. anal. A tăia în mod egal fibrele unei țesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. Tranz. (în ritualul Bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări; p. ext. a călugări. 3. Tranz. (Fam.; în expr.) A o tunde = a fugi (pe furiș), a dispărea, a o șterge. – Lat. tondere.

TUNS¹, tunsuri, s. n. Faptul de a (se) tunde, tunsoare. – V. tunde.

tunde [At: CORESI, EV. 425 / Pzi: ~nd, (reg) ~ng, ~nt, ~nz, 4 (reg) ~dem / E: ml tondere] 1-2 vtr A(-și) tăia părul, barba sau mustața (până la piele) Si: a reteza, a scurta, (pop) a tușina (7). 3-4 vtr (În ritualul bisericii ortodoxe; cu referire la bărbați; șîe a (se) ~ (de) călugăr sau monah) A(-și) tăia părul de pe cap înainte de a (se) călugări. 5-6 vtr (Pex) A (se) face călugăr. 7-8 vtr (Pfm; îe) A (se) ~ pilug (sau zero ori, reg, brebenel, cocean, ridiche) A(-și) tăia părul de pe cap până la piele. 9 vt (Pop; îe) A ~ (pe cineva) bine A bate (pe cineva) foarte tare. 10 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) botul A întrerupe pe cineva din vorbă. 11 vt A scurta lâna sau părul de pe corpul unor animale Si: (reg) a tușina (5). 12 vt (Pan; c. i. iarbă, crengile copacilor, vița de vie, fibrele unei țesături etc.) A tăia în mod egal Si: a scurta, (reg) a tușina 13 vt (Reg; îe) A ~ stupii A tăia fagurii dintr-un stup pentru a recolta mierea. 14 vt (Reg; îe) A ~ spuma A lua spuma de pe zerul care fierbe (când se face urda). 15 vz (Pfm;îe) A o ~ (la sănătoasa sau la fugă ori pe-aici încolo) A fugi (pe furiș). 16 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva A-i cere cuiva o sumă mare de bani în schimbul unui serviciu.

tuns², ~ă [At: CORESI, EV. 426 / Pl: ~nși, ~e / E: tunde] 1 a (D. păr, barbă sau mustață) Care este tăiat² Si: retezat, scurtat. 2 a (D. capul unei persoane; pex; d. o persoană) Care este cu părul tăiat². 3 a (Reg; îe) Doar nu-s ~, nici ras pe cap Se zice când cineva refuză să facă ceva ce nu-i convine. 4 a (Reg; îe) ~ă, rasă, asta e! Se zice pentru a curma vorba cuiva. 5 a (Reg; îae) Exprimă că nu mai este nimic de zis. 6 a (Reg; îe) Ba (că) (e) ~ă, ba (că) (e) rasă sau c-o fî ~ă, c-o fi rasă Ba că-i una, ba că-i alta. 7 a (Reg; îae) În sfârșit, după multă vorbă. 8 a (Reg; îe) A scăpa ~ A ieși bătut. 9 a (Pop; îe) A i se duce (sau a-i merge) (cuiva) vestea ca de popă ~ A stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită. 10 a (Pop; îae) A se răspândi foarte repede o veste rea despre cineva. 11 a (Pop; îe) A fugi (sau a se păzi) (de cineva) ca de popă ~ A evita pe cineva. 12 sm (Pop; îe) A nu mai fi decât trei~și și un chel A nu mai fi decât prea puțini și de mică însemnătate. 13 a (D. lâna sau părul unor animale) Tăiat² de pe corp. 14 a (Pex; d. animale) Cu lâna sau cu părul tăiat². 15 a (D. iarbă, cereale) Retezat de la pământ. 16 a (D. arbuști, copaci) Cu crengile retezate (simetric). 17 a (Fig; d. câmp) Cu iarba, holdele tăiate³. 18 a (Reg; d. stupi) Căruia i s-au tăiat² fagurii din stup, pentru a recolta mierea Si: retezat². 19 a (Reg; d. spic) Care nu are mustăți. 20 a (Bot; reg; îc) Grâu ~ (sau, rar, grâu-cârnău-) Grâu fară mustăți Si: (reg) tunsar (1) (Triticum hybernum).

tuns¹ sn [At: POLIZU / Pl: (rar) ~uri / E: tunde] 1 Tăiere a părului, a bărbii sau a mustății (până la piele) Si: tundere (1), tunsoare (1), (rar) tunsură (2), (reg) tunsătură (1). 2 Scurtare a lânii sau a părului de pe corpul unor animale Si: tundere, tunsoare (2), (rar) tunsură (3), (reg) tunsătură (2). 3 (Pan) Scurtare a ierbii, a crengilor copacilor, a viței de vie etc. Si: tundere (3), tunsoare (3), (rar) tunsură (4), (reg) cosorât, tunsătură (3). 4 (Reg) Tăiere a fagurilor dintr-un stup, pentru a recolta mierea Si: retezat¹.

TUNDE, tund, vb. III 1. Tranz. și refl. A(-și) scurta, a(-și) reteza, a(-și) tăia părul, barba sau mustața. ♦ Tranz. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. ♦ Tranz. P. anal. A tăia în mod egal fibrele unei țesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. Tranz. (În ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări; p. ext. a călugări. 3. Tranz. (Fam.; în expr.) A o tunde = a fugi (pe furiș), a dispărea, a o șterge. – Lat. tondere.

TUNS¹ s. n. Faptul de a (se) tunde; tunsoare. – V. tunde.

TUNDE, tund, vb. III. Tranz. 1. A scurta, a tăia sau a reteza (pînă la piele) părul, mustața sau barba cuiva. Și-a tuns mustața. ◊ (Complementul indică persoana respectivă) Văzînd profesorul că purtăm plete, a poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. CREANGĂ, A. 27. ◊ Expr. A tunde (pe cineva) brebenel v. brebenel. ◊ Refl. cauzativ. E păcat să mături tu sau altul părul după ce te-ai tuns. GOROVEI, la CADE. ♦ (În ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui om înainte de a-l face călugăr; p. ext. a călugări pe cineva. De mă veți vedea aproape de moarte, să mă tundeți călugăr. NEGRUZZI, S. I 159. ♦ A tăia părul sau lîna de pe corpul unor animale. Stăpînu-meu a pus de și-a tuns oițele, și a tuns și oaia finului său. ISPIRESCU, L. 208. ♦ A scurta iarba sau vîrfurile copacilor. Tunde crengile copacilor. DRĂGHICI, R. 151. 2. Fig. (În expr.) A o tunde = a fugi, a o șterge, a o tuli. Băga de seamă vreun bou răzlețit și o tundea pe-aci încolo. AGÎRBICEANU, S. P. 14. Tunde-o (băiete, pîrleo etc.) = fugi, șterge-o. Iese pe ușă, pune mîna pe iapă și pe-o secure și tunde-o! CREANGĂ, P. 47. Tunde-o, pîrleo! Peste garduri sărea iute și fugea. CONTEMPORANUL, I 406.

TUNS², -Ă, tunși, -se, adj. (Despre păr, barbă sau mustață) Tăiat, scurtat, retezat; (despre oameni) cu părul, barba sau mustața tăiate. Moș Gavrilă își freacă barba tunsă. SADOVEANU, O. VII 345. Bărbatul ăsta voinic, cu fruntea dreaptă și mustața plină, tunsă. CAMIL PETRESCU, O. I 275. ◊ Expr. A i se duce (sau a-i merge cuiva) vestea ca de popă tuns v. popă (I 1). ♦ (Despre lîna sau părul unor animale) Tăiat de pe corpul animalelor; (despre animale) cu lîna sau cu părul tăiat; fără lînă, fără păr. ◊ Expr. C-o fi (sau ba e) tunsă, c-o fi (sau ba e) rasă v. ras². ♦ (Despre iarbă, copaci) Cu vîrful retezat. Alee de copaci foarte nalți și tunși. GOLESCU, Î. 27.

TUNS¹ s. n. Faptul de a (se) tunde.

A TUNDE tund tranz. 1) (păr, barbă, mustăți, iarbă, lăstari etc.) A reteza scurt. 2) (păr, barbă, lână) A înlătura complet (până la piele). 3) (ființe) A lipsi (total sau parțial) de păr sau de lână. 4) (arbori, arbuști) A lipsi de vârfuri. /<lat. tondere

TUNS ~să (~și, ~se) (despre păr, barbă, musteață) Care este retezat, scurtat. /v. a tunde

tunde v. 1. a tăia lâna: a tunde un miel; 2. a tăia părul; 3. a tăia iarba; 4. a o lua la fugă: pune mâna pe iapă și tunde-o! CR.; 5. a-și tăia părul capului: s’a dus să se tunză. [Lat. TONDERE].

tuns a. căruia s’a tăiat lâna, părul, barba. ║ n. lucrarea de a tunde.

tund, tuns, a túnde v. tr. (lat. tondére și tóndere, it. tóndere, sard. túndere, pv. fr. tondre. V. tonsură, tușinez). Taĭ păru (saŭ ĭarba) cu foarfecele: a tunde oile, cîniĭ, soldațiĭ, ĭarba. Fig. Fam. A o tunde, a o șterge, a o lua la fugă, a fugi. V. refl. Pun bărbieru să mă tundă: mă duc să mă tund.

1) tuns, -ă adj. Cu păru tăĭat. Popă tuns, V. popă.

2) tuns n., pl. urĭ. Acțiunea de a tunde.

tunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tund, 2 sg. tunzi, 3 tunde, perf. s. 1 sg. tunsei, 1 pl. tunserăm, m.m.c.p. 1 pl. tunseserăm; conj. prez. 1 sg. să tund, 3 să tundă; ger. tunzând; part. tuns

tuns s. n., pl. tunsuri

tunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tund, 1 pl. tundem, perf. s. 1 sg. tunsei, 1 pl. tunserăm; conj. prez. 3 să tundă; ger. tunzând; part. tuns

tuns s. n., pl. tunsuri

tunde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tund, 1 pl. tundem, perf. s. 1 sg. tunsei, 1 pl. tunserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. tundă; ger. tunzând; part. tuns

tuns s. n., pl. tunsuri

tunde (ind. prez. 1 sg. tund, conj. tundă)

TUNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.)

TUNDE vb. v. călugări, reteza.

TUNS s. v. retezare, retezat.

TUNS s. v. tundere.

TUNS adj. retezat, scurtat, tăiat. (Păr ~; iarbă ~.)

tunde vb. v. CĂLUGĂRI. RETEZA.

TUNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.)

tuns s. v. RETEZARE. RETEZAT.

TUNS s. tundere, tunsoare, (rar) tunsură. (~ lînii de pe oi.)

TUNS adj. retezat, scurtat, tăiat. (Păr ~; iarbă ~.)

tunde (-d, -ns), vb. – 1. A tăia părul. – 2. A tăia lîna unor animale. – 3. A curăța copacii, a lăstări, a emonda. – 4. A fugi, a scăpa. – Mr. tundu, tumșu, tuntu, tundire, megl. tund, tunș, tuns, tundiri. Lat. tondĕre în locul clasicului tondēre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1773; REW 8779), cf. v it. tondere (calabr. túndiri), prov., fr., cat. tondre, sp. túndir. Sensul 4 nu a fost explicat, dar cf. rade, șterge. – Der. tuns, s. n. (tăierea părului); tunsoare, s. f. (tuns; curățarea pomilor; Trans., recoltare de fructe); tunsură, s. f. (tunsoare; lînă tunsă).

a fi tuns cicero expr. (deț.) a fi tuns la chelie / la zero.

a o tunde expr. a fugi.

a tunde cicero expr. (deț.) a tunde zero.

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.