taba sf vz taban¹

TABAN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

taban¹ sn [At: (cca 1777-1792) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 70 / V: (reg) ~bon, tavan, tăb~, tăvan, tib~ sn, ~ba, ~ă sf / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / E: tc taban] 1 (Mol) Căptușeală care se pune la încălțăminte Si: branț. 2 (Dob) Talpa plugului Si: plaz¹. 3 (Mol; Trs; șîf tavan) Lemn gros, care se așază la temelia unei construcții Si: talpă (60). 4 (Mol; șîf tavan) Scândură subțire și lungă Si: șipcă¹, (reg) leaț. 5 (Reg) Fiecare dintre scândurile lungi și subțiri care se bat pe căpriorii acoperișului, pentru a susține țiglele sau șindrila Si: (reg) muchier. 6 (Reg) Scheletul acoperișului, format din tabane¹ (5). 7 (Mol; îf tabon) Streașină din scânduri. 8 (Mol) Fiecare dintre bucățile de scândură care se întrebuințează la acoperirea dependințelor. 9 (Mol) Lemn din care se fac plute¹. 10 (Olt; Mun; șip, îf tavane) Podea de scânduri. 11 (Reg) Prispă de lemn. 12 (Reg; îf tăvan) Zid de piatră sau de cărămidă pe care este așezat cuptorul de pâine. 13 (Reg; îf tabană) Smochină (1). 14 (Îrg; șîf tiban) Șirag de smochine. 15 (Mol) Tivitură din blană de oaie făcută la un cojoc ciobănesc. 16 (Înv) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor.

tabană² sf vz taban¹

tabă sf [At: RĂDULESCU-CODIN, L. 130 / Pl: ? / E: ns cf tc tab „gravură”] (Îrg) Efigie (1).

tabon¹ sn vz taban¹

tavan² sn vz taban¹

tăban sn vz taban¹

tăvan¹ sn vz taban¹

tiban sn vz taban¹

țaba i vz țibă

țiba i vz țibă

țibă i [At: ALECSANDRI, T. 657 / V: ~ba, țaba, ciba / S și: ți-bă / E: fo cf ucr циба, mg csiba] (Mol; Trs) Cuvânt cu care se alungă câinii Si: marș.

ȚIBĂ! sau ȚIBA! interj. Mold. = NI!³: țibă! cățelule, mormăi părintele Manoil (SAD.) [rut. ciba].

TABAN², tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, întrebuințată la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

TABAN², tabane, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. Ali... s-a descălțat și a scos din tabanul imineilor aurul. SADOVEANU, O. L. 126. 2. (Regional) Scîndură subțire și lungă întrebuințată la scheletul acoperișului unei case. 3. Talpa plugului; plaz. – Pl. și: (2, m.) tabani.

ȚIBĂ interj. Cuvînt cu care se alungă cîinii. Țibă Hormuz, na! Balan, nea! Zurzan; dați-vă-n lături. CREANGĂ, P. 147.

TABAC I. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas. II. adj. inv. de culoarea tutunului. (< germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)

TABAN² ~e n. 1) Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2) Scândură lungă și subțire, având diferite întrebuințări. 3) Suport la plug care înlesnește alunecarea acestuia pe brazdă; talpa plugului. /<turc. taban

ȚIBĂ interj. (se folosește pentru a alunga câinii). /< ucr. țiba, ung. csiba

taban n. Mold. 1. adaosul interior la talpa încălțămintelor; 2. scândură lungă și subțire din care se fac plute. [Turc. TABAN, talpă și scândură].

țibă! int. Mold. de alungat câinii: țibă, cotarlă! Al. [Ung. CSIBA!].

1) tabán n., pl. e (turc. taban, talpă, pĭedestal; sîrb. taban, talpă). Căptușeala interioară a tălpiĭ, adaus care se pune la talpă prin ăuntru (numit și branț) cînd gheata e prea mare (V. potlog). Mold. Grindă în doŭă muchĭ (mucher) care se pune la talpa caseĭ. Prispă de lemn. Șirag de smochine: un taban de smochine. Plaz.

țíbă (est), interj. de alungat cîniĭ: țibă cîne! (rut. aciba, țibă, ĭar cip-cip, interj. de chemat găinile, ca rom. puĭ-puĭ; litv. ciba-ciba, de chemat meiĭ și oile; ung. csiba, afară! sas. tsiba, cîne cĭobănesc. Bern. 1, 130). – În vest (h)odîr. V. cucĭu.

!taban¹ (branț; scândură; talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabanuri

țibă (reg.) interj.

!taban² (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabane/tabanuri

!țibă (reg.) interj.

taban (branț, scândură, talpa plugului) s. n., pl. tabane

țibă/țiba interj.

taban (-ne), s. n. – 1. Branț. – 2. Talpă, suport. – 3. Funie, împletitură. – 4. Talpă a plugului. Tc. taban „talpă” (Tiktin).

țiba interj. – Afară! servește pentru a alunga cîinii. Mag. csiba „cîine” (Cihac, II, 534; Pușcariu, Dacor., I, 79), cf. rut., rus. cyba (Vasmer, III, 294).

TABA 1. – b. (16 B VI 35); Tabești ceată Bz (Î Div). 2. Tăba (Mar). 3. Tăbut, Ion, mold. (Sd XIX 89); -ă, A., mold. (Sd XXII). 4. Tabai (Ard). 5. Tăbăic, G. (17 A I 143). 6. Tabaic/a b. (Băl I ); -o, Gh. (16 A III 331). 7. Tebeică, R. (AO XV 158; Stan (17 B IV 378) cf. și subst. tăbeică (săculeț). 8. Cf. prob. din altă temă, Tebeșie b. din Profa (Mz Pl acte).

Tăba v. Taba 2.

Țaba v. Țamba 1.

TABAN s. v. branț, călcâi, leaț, plaz, prispă, șipcă, talpă.

TABĂ s. v. chip, efigie.

ȚIBĂ interj. v. marș.

taban s. v. BRANȚ. CĂLCÎI. LEAȚ. PLAZ. PRISPĂ. ȘIPCĂ. TALPĂ.

tabă s. v. CHIP. EFIGIE.

țibă interj. v. MARȘ.