4 intrări

65 de definiții

din care

Explicative DEX

TAC2, tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu2. – Din ngr. tákos.

TAC2, tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu2. – Din ngr. tákos.

TĂCEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abține să vorbească. ◊ Loc. adv. Pe tăcute = în tăcere, în ascuns. ◊ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peștele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace și face, se spune despre cineva care acționează fără vorbă multă sau despre cineva care uneltește în ascuns ceva rău. Tace și coace, se zice despre cineva care plănuiește în ascuns o răzbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii și despre lucruri personificate) A sta în nemișcare, a nu se face auzit. 2. A înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuți. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ți gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! isprăvește! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-și exprima fățiș părerea. – Lat. tacere.

TĂCEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abține să vorbească. ◊ Loc. adv. Pe tăcute = în tăcere, în ascuns. ◊ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peștele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace și face, se spune despre cineva care acționează fără vorbă multă sau despre cineva care uneltește în ascuns ceva rău. Tace și coace, se zice despre cineva care plănuiește în ascuns o răzbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii și despre lucruri personificate) A sta în nemișcare, a nu se face auzit. 2. A înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuți. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ți gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! isprăvește! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-și exprima fățiș părerea. – Lat. tacere.

TIC-TAC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic1. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

mandoc av [At: CHEST. V, 173/15 / A: nct / E: nct] (Reg; îe) A nu zice ~ A nu zice nimic Si: a tăcea chitic.

mocniță av [At: FURTUNĂ, C. 55 / A: nct / E: nct] (Reg; îe) A tăcea ~ A nu scoate nici un cuvânt Cf chitic, mâlc.

tac2 sn [At: VALIAN, V. / Pl: ~uri / E: ngr τάκος] Baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard Si: (reg) achiu.

tăcea [At: COD. VOR. 28/6 / Pzi: tac: C-o (înv) tăcure: Ps 4 (înv) tăcum; Imt 2 (reg) ta, 5 (îrg) la forma neg nu tăcereți / E: ml tacere] 1 vi (Înv) A se abține să vorbească. 2 vi (Pop; îe) A ~ ca un mut sau ca muții, ca pământul, ca zidul, ca peretele, ca un lemn și, reg, a ~ pitic (ori chitic) sau ca piticul, ca piticul în baltă, ori ca un pește, ca peștele, ca melcul, sau mâlc, molcom, ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) A tăcea (1) cu desăvârșire (fară a face zgomote) (spre a nu se da de gol). 3 vi (Pop; îe) Tac (sau tacu~) mă cheamă Nu spun o vorbă. 4 vi (Pfm; îe) Tace și face Se spune despre cineva care își vede liniștit de treabă. 5 vi (Pfm; îae; șîe tace și coace) Se spune despre cineva care uneltește în ascuns. 6 vi (Reg; îcs) Taci-și-nghite Jocul de copii „papanaș”. 7 vi (Fig; d. elemente ale naturii, d. lucruri personificate) A sta în nemișcare. 8 vi A nu răspunde la o întrebare, la o provocare. 9 vi A se întrempe din vorbă Si: a amuți. 10 vi (Pex) A se opri din plâns, din cântat etc. Si: a se potoli. 11-12 vi (Pop; îe) Ia (sau ian) taci! Exprimă bucuria (sau neîncrederea) în spusele cuiva. 13 vi (Îe) Taci din gură sau tacă-ți gura (ori, fam, pupăza) sau tacă-ți gurița! Nu mai vorbi! 14 vi (Pfm; îe) A nu (mai) ~ din gură sau a nu-i ~ gura A vorbi mult, într-una. 15 vi A nu-și exprima fățiș părerea. 16 vt (Înv) A nu lua în seamă Si: a omite. 17 vi A fi discret.

tic-tac sn, i [At: POLIZU / V: (reg) tica-~, tica-taca, ~-toc / S și: tictac / E: fo cf fr tic-tac, ger Tick-tack] 1-4 Tic1 (1-4). 5-6 (Cuvânt care) redă loviturile ritmice într-un corp tare etc.

tic-toc sn, i vz tic-tac

tica-tac sn, i vz tic-tac

ALIUD EST CELARE, ALIUD TACERE (lat.) = Altceva e să tăinuești și altceva să taci.

PĂUNUL SĂ TACĂ, DACĂ VREA SĂ PLACĂ (pr.) = Nu tot cine e împodobit e și cu judecată.

QUI TACET, CONSENTIT (lat.) = Cine tace, consimte.

TIC-TAC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic1. ◊ (Substantivat, n.) Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

TAC2, tacuri, s. n. Baston de lemn cu care jucătorii izbesc bilele la biliard.

TĂCEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi, a nu spune nimic. Bătrînul tăcea în jîlțul lui și privea încruntat înainte. SADOVEANU, O. I 257. Țăranii, care clătinaseră mereu din cap în semn de compătimire, cît a vorbit Pavel, tăceau. REBREANU, R. II 43. Toți tăcem ca într-o biserică. VLAHUȚĂ, R. P. 42. ◊ Expr. A tăcea molcom (chitic, ca chiticul, ea peștele, ca pămîntul sau ca porcul în păpușoi) = a tăcea cu desăvîrșire, a nu scoate nici un cuvînt (și a nu face nici un zgomot). Nu te mai ascunde de mine, că eu tac chitic. MIRONESCU, S. A. 139. Iedul cel cuminte tăcea molcum în horn. CREANGĂ, P. 25. Da Sarsailă nu zicea nici «cîrc»; tăcea cum tace porcul în păpușoi. ȘEZ. II 104. Să vă țineți gura strînsă Și să tăceți ca pămîntul Ca să ne-auziți cuvîntul. TEODORESCU, P. P. 169. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Apoi intră cu toții înlăuntru... și... Tac mă cheamă. CREANGĂ, P. 251. Tace și face, se spune despre cineva care își vede liniștit de treabă, fără vorbă multă, sau despre cineva care uneltește în ascuns ceva rău. Tace și coace, se spune despre cineva care plănuiește în ascuns o răzbunare. ♦ (Despre elementele naturii și despre lucruri personificate) A înceta orice zgomot, a sta în nemișcare. Uzinele negre, fabricile de săpun și cuie tăceau, ridicîndu-și sub cerul albastru coșurile uriașe și negre de fum. DUNĂREANU, CH. 145. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită. IOSIF, P. 46. Cînd era soarele în amiazi, firea tăcea. EMINESCU, N. 12. 2. A se întrerupe din vorbă, a înceta să vorbească. Tăcură deodată amîndoi. DUMITRIU, N. 60. De la un timp, văzînd că prietenul lui nu zice nimic, tăcu și el. VLAHUȚĂ, O. AL. 99. Ia taci și d-ta, moș Nichifor, taci, nu mai striga atîta pe biata văcușoară. CREANGĂ, P. 116. ◊ (Cu o precizare care întărește sensul) Tăcură din vorbă. GORJAN, H. I 16. ♦ Fig. A se potoli. Dintr-un timp și vîntul tace. COȘBUC, P. I 48. Taci, cumplita mea durere. ALECSANDRI, P. II 101. ◊ (La imperativ, adesea precedat de «ia», arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva) Cîți ani ai tu, Lili?... – Șaisprezece! – Ia taci! se miră Stănică. Ești bună de măritat. CĂLINESCU, E. O. II 96. Taci! că i-oi face eu cumătrului una, de și-a mușca labele. CREANGĂ, P. 29. (Expr.) Tacă-ți gura! sau taci din gură! = nu mai vorbi! lasă vorba! isprăvește! termină! Bine, bine, ți-oi cumpăra; taci din gură! ALECSANDRI, T. I 128. ◊ Tranz. (Rar) Eu cînt tot un cîntec d-aseară, Și-așa mi-e de silă să-l cînt, Și-l tac, dar nevrînd îl cînt iară! COȘBUC, P. I 64. Vulpea tăcu cîntecelul, îl lăsă neisprăvit. PANN, P. V. III 54. 3. A nu răspunde, a nu riposta. Și rîdeam făcîndu-i glume; El tăcea, răbdînd mereu. COȘBUC, P. I 262. Spune drept, nu ești Gerilă? Așa-i că taci?... Tu trebuie să fii. CREANGĂ, P. 240. 4. A nu vorbi despre ceva, a nu-și exprima fățiș părerea; a tăinui, a ascunde. Nu puteam să tac și să nu-ți spun. SADOVEANU, N. F. 115. A tăcea și lașii știu. COȘBUC, P. I 257. De aș ști că mă vei și omorî, nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I 257. Eu drăguțul nu mi-l spui!... De l-oi spune, L-oi răpune; De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. ◊ Expr. Cînd nu tace o gură, nu tace o lume întreagă = dacă spui cuiva o taină, o află toată lumea. ◊ Tranz. Am trecut prin viață, durerile tăcînd. EFTIMIU, Î. 180. Acum îi apăreau numeroase și irefutabile toate argumentele pe care le tăcuse adineaori. C. PETRESCU, Î. II 221. Într-o mahala tihnită, a căria nume îl vom tăcea de frica poliției, locuia dumnealui postelnicul Andronache Zimbolici. NEGRUZZI, S. I 71.

TIC-TAC interj. Onomatopee care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ◊ (Substantivat) Tictacul ceasornicului de mînă îi sună deodată... în ureche. C. PETRESCU, Î. II 159. Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic, Se-ntunecă chilia și iar se luminează, Și-aleargă fusul spornic. IOSIF, V. 42. Liniștea era desăvîrșită. Nu se auzea decît tictacul unui ceasornic de pe masă. D. ZAMFIRESCU, R. 176. – Scris și: tictac. – Variantă: tica-tac (COȘBUC, P. I 301) interj.

TĂCEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, ca peștele, ca pămîntul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace și face, se spune despre cineva care acționează fără vorbă multă sau despre cineva care uneltește în ascuns ceva rău. Tace și coace, se zice despre cineva care plănuiește în ascuns o răzbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii și despre lucruri personificate). A sta în nemișcare. 2. A înceta să vorbească, a se întrerupe din vorbă. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ți gura sau taci din gură! = isprăvește! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viață, durerile tăcînd (EFTIMIU). ♦ A nu-și exprima fățis părerea. – Lat. tacere.

TIC-TAC interj. Cuvînt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ♦ (s.n.) Tic-tacul ceasornicului. [< fr. tic-tac, germ. Ticktack].

TIC-TAC interj. și s. n. cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. (< fr. tic -tac, germ. Ticktack)

TAC2 ~uri n. (la biliard) Baston special de lemn, subțiat treptat spre un capăt, cu care sunt lovite bilele. /<ngr. tákos

A TĂCEA tac 1. intranz. 1) A nu scoate nici un sunet; a nu spune nimic. ◊ ~ chitic (sau molcom, ca chiticul, ca peștele, ca pământul) a nu rosti nici un cuvânt. Taci și înghite nu te opune. 2) A înceta să plângă, să râdă sau să vorbească. ◊ Tacă-ți gura (sau taci din gură)! Termină odată! 3) fig. A înceta de a se mai manifesta; a amuți. Vântul tace. 2. tranz. rar A ține în taină; a nu da pe față; a tăinui. ~ un nume. ~ o durere. [Sil. tă-cea] /<lat. tacere

TIC-TAC ~uri n. Sunet ritmic produs de ceasornic. /<fr. tic-tac, germ. Tick-tack

tac n. baston de lovit bilele în jocul de biliard. [Vorbă de aceeaș origină cu cea precedență].

tăceà v. 1. a nu vorbi: tace de frică; fig. a fi ca mut: tace ca peștele, tace chitic, tace molcom; 2. a-și stăpâni gura: taci din gură șl tacăți-gura. [Lat. TACERE].

tic-tac n. sgomot regulat și monoton: tic-tacul ceasornicului. [Onomatopee].

1) tac n., pl. urĭ (sîrb. tak, a. î. Cp. cu toc 2). Baston cu care izbeștĭ bilele la biliard. – Mold. achiŭ.

2) tac, tăcút, a tăceá v. intr. (lat. tacére, it. tacére, pv. tazer, fr. taire). Nu vorbesc, nu fac nicĭ un zgomot. Tacĭ din gură! expresiune pleonastică p. a impune maĭ multă tăcere.

*tic-tác n., pl. urĭ (fr. tic tac, germ. tick-tack). Zgomotu bătăilor ceasorniculuĭ: se auzea tic-tacu ceasorniculuĭ. V. zig-zag.

Ortografice DOOM

tac1 s. n., pl. tacuri

tăcea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tac, 2 sg. taci, 3 sg. tace, conj. prez. 1 sg. să tac, 3 să ta; imper. 2 sg. afirm. taci, 2 pl. tăceți; ger. tăcând; part. tăcut

tic-tac2 s. n., pl. tic-tacuri

tac2 s. n., pl. tacuri

tăcea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tac, 1 pl. tăcem, 2 pl. tăceți; conj. prez. 3 să tacă; imper. 2 pl. tăceți; ger. tăcând; part. tăcut

tic-tac2 s. n., pl. tic-tacuri

tac s. n., pl. tacuri

tăcea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tac, 1 pl. tăcem, 2 pl. tăceți, imperf. 3 sg. tăcea, perf. s. 3 sg. tăcu; conj. prez. 3 sg. și pl. tacă; imper. 2 pl. taceți; part. tăcut

tic-tac s. n., pl. tic-tacuri

tăcea (ind. prez. 1 pl. tăcem, 2 pl. tăceți, imper. tăceți)

Etimologice

tac (-curi), s. n. – Baston de biliard. Ngr. τάϰος (Candrea), probabil din it. tacca sau creație expresivă, ca sp. taco.

tăcea (-ac, -ăcut), vb. – A nu vorbi. – Mr. tac. tățeare, megl. tac, tățeari, istr. tǫcu. Lat. tăcēre (Pușcariu 1708; REW 8517), cf. vegl. takar, it. tacere, prov. tazer, fr. taire.Der. tăcere, s. f. (liniște); tăcut, adj. (silențios); tacit, adj., din fr. tacite; taciturn, adj., din fr. taciturne; taci-și’nghite, s. m. (varietate de gogoși).

Enciclopedice

Tacu v. Tarah 2.

ALIUD EST CELARE, ALIUD TACERE (lat.) una este să tăinuiești, alta e să taci – Discreția și complicitatea nu sunt unul și același lucru.

INTER ARMA SILENT LEGES (lat.) pe timp de război legile tac – Cicero, „Pro Milone”, IV, 10. Mai cunoscută varianta: „Inter arma silent musae” („Pe timp de război, muzele tac”). Vremurile tulburi nu sunt prielnice echității și dezvoltării artelor și științei.

QUI TACET CONSENTIRE VIDETUR (lat.) cine tace pare a consimți – Principiu de drept canonic, luat ca deviză de papa Bonifaciu VIII.

SI TACUISSES, PHILOSOPHUS MANSISSES (lat.) dacă tăceai, filozof rămâneai – Boethius, „De consolatione philosophiae”, II, 13. Cuvinte devenite proverbiale, prin traducere, în numeroase limbi.

Tac/iu, -otă, -u v. Anastasie II 5, 6.

Argou

A TĂCEA a blătui, a închide pliscul, a tăcea ca mortul în păpușoi, a trage fermoarul, a-și ține botul / gura.

a tăcea ca melcul / ca peștele expr. a nu spune nimic.

a tăcea ca mortul în păpușoi expr. a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important pentru a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe.

a tăcea chitic / mâlc / molcom expr. a nu spune nimic.

tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează!

TACI! arășel!, ciocu’ mic!, mucles!, schimschi, șadap!, șarap!, tacă-ți cața! / fleanca! / leoarba! / pliscul!, ține-ți clanța!, zât!

taci și înghite! expr. taci și vezi-ți de treabă! / și suportă!

taci și sapă! expr. lasă vorba și muncește!

Sinonime

TAC s. (Mold.) achiu. (~ de biliard.)

TIC-TAC s. ticăit, tâcâială. (~ al ceasului.)

TAC s. (Mold.) achiu. (~ de biliard.)

TICTAC s. ticăit, tîcîială. (~ al ceasului.)

Antonime

A tăcea ≠ a grăi, a spune, a vorbi, a zice

Expresii și citate

Il est bon de parler et meilleur de se taire (fr. „E bine să vorbești, dar mai bine-i să taci”) – vers de La Fontaine, din cartea a 8-a, fabula nr. 10: Ursul și amatorul de grădini. Se aplică atunci cînd cineva înșiră baliverne, îndrugă prostii. (Vezi și expresia: „La parole est d’argent…”) LIT.

Inter arma silent musae (lat. „Între arme – adică în vreme de război – muzele tac”) – În discursul său „Pentru Milo” (IV, 10), marele orator latin Cicero a formulat pentru prima oară ideea, referindu-se însă la legi: Inter arma silent leges (În timp de război amuțesc legile). Mai cunoscută și mai vehiculată a devenit însă versiunea cu muzele (ceea ce nu-i de mirare, căci fiind vorba de muze, varianta s-a dovedit mai… inspirată)! Semnificația e foarte clară: „Cînd vorbesc armele, tac artele; cînd urlă tunurile, nu mai au cuvînt muzele”. LIT.

Qui tacet, consentire videtur (lat. „Cine tace pare a consimți”) – deviza papei Bonifaciu VIII (1220-1303) menționată în „Decretale” (Hotărîri papale, cartea a VI-a a dreptului canonic). A devenit proverb în Franța: Qui ne dit mot, consent. Și noi spunem: Cine tace primește. IST.

Silent leges inter arma (lat. „Legile tac între arme”, adică în timp de război) – Cicero Pro Milone (IV, 10). Vezi: Inter arma silent musae. LIT.

Intrare: Tacu
nume propriu (I3)
  • Tacu
Intrare: tac (obiect)
tac1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tac
  • tacul
  • tacu‑
plural
  • tacuri
  • tacurile
genitiv-dativ singular
  • tac
  • tacului
plural
  • tacuri
  • tacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tăcea
verb (V501)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăcea
  • tăcere
  • tăcut
  • tăcutu‑
  • tăcând
  • tăcându‑
singular plural
  • taci
  • tăceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tac
(să)
  • tac
  • tăceam
  • tăcui
  • tăcusem
a II-a (tu)
  • taci
(să)
  • taci
  • tăceai
  • tăcuși
  • tăcuseși
a III-a (el, ea)
  • tace
(să)
  • ta
  • tăcea
  • tăcu
  • tăcuse
plural I (noi)
  • tăcem
(să)
  • tăcem
  • tăceam
  • tăcurăm
  • tăcuserăm
  • tăcusem
a II-a (voi)
  • tăceți
(să)
  • tăceți
  • tăceați
  • tăcurăți
  • tăcuserăți
  • tăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • tac
(să)
  • ta
  • tăceau
  • tăcu
  • tăcuseră
Intrare: tic-tac (s.n.)
tic-tac1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tic-tac
  • tic-tacul
  • tic-tacu‑
plural
  • tic-tacuri
  • tic-tacurile
genitiv-dativ singular
  • tic-tac
  • tic-tacului
plural
  • tic-tacuri
  • tic-tacurilor
vocativ singular
plural
tic-toc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tac, tacurisubstantiv neutru

  • 1. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu. DEX '09 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI
    sinonime: achiu
etimologie:

tăcea, tacverb

  • 1. A nu vorbi nimic, a se abține să vorbească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bătrînul tăcea în jîlțul lui și privea încruntat înainte. SADOVEANU, O. I 257. DLRLC
    • format_quote Țăranii, care clătinaseră mereu din cap în semn de compătimire, cît a vorbit Pavel, tăceau. REBREANU, R. II 43. DLRLC
    • format_quote Toți tăcem ca într-o biserică. VLAHUȚĂ, R. P. 42. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre elementele naturii și despre lucruri personificate) A sta în nemișcare, a nu se face auzit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Uzinele negre, fabricile de săpun și cuie tăceau, ridicîndu-și sub cerul albastru coșurile uriașe și negre de fum. DUNĂREANU, CH. 145. DLRLC
      • format_quote Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită. IOSIF, P. 46. DLRLC
      • format_quote Cînd era soarele în amiazi, firea tăcea. EMINESCU, N. 12. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe tăcute = în tăcere, în ascuns. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peștele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu te mai ascunde de mine, că eu tac chitic. MIRONESCU, S. A. 139. DLRLC
      • format_quote Iedul cel cuminte tăcea molcum în horn. CREANGĂ, P. 25. DLRLC
      • format_quote Să vă țineți gura strînsă Și să tăceți ca pămîntul Ca să ne-auziți cuvîntul. TEODORESCU, P. P. 169. DLRLC
    • chat_bubble A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Da Sarsailă nu zicea nici «cîrc»; tăcea cum tace porcul în păpușoi. ȘEZ. II 104. DLRLC
    • chat_bubble Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Apoi intră cu toții înlăuntru... și... Tac mă cheamă. CREANGĂ, P. 251. DLRLC
    • chat_bubble Tace și face, se spune despre cineva care acționează fără vorbă multă sau despre cineva care uneltește în ascuns ceva rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Tace și coace, se zice despre cineva care plănuiește în ascuns o răzbunare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amuți
    • format_quote Tăcură deodată amîndoi. DUMITRIU, N. 60. DLRLC
    • format_quote De la un timp, văzînd că prietenul lui nu zice nimic, tăcu și el. VLAHUȚĂ, O. A. I 99. DLRLC
    • format_quote Ia taci și d-ta, moș Nichifor, taci, nu mai striga atîta pe biata văcușoară. CREANGĂ, P. 116. DLRLC
    • format_quote Tăcură din vorbă. GORJAN, H. I 16. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Eu cînt tot un cîntec d-aseară, Și-așa mi-e de silă să-l cînt, Și-l tac, dar nevrînd îl cînt iară! COȘBUC, P. I 64. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Vulpea tăcu cîntecelul, îl lăsă neisprăvit. PANN, P. V. III 54. DLRLC
    • 2.1. figurat A se potoli. DLRLC
      sinonime: potoli
      • format_quote Dintr-un timp și vîntul tace. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
      • format_quote Taci, cumplita mea durere. ALECSANDRI, P. II 101. DLRLC
    • chat_bubble Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîți ani ai tu, Lili?... – Șaisprezece! – Ia taci! se miră Stănică. Ești bună de măritat. CĂLINESCU, E. O. II 96. DLRLC
      • format_quote Taci! că i-oi face eu cumătrului una, de și-a mușca labele. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
    • chat_bubble Tacă-ți gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! isprăvește! DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bine, bine, ți-oi cumpăra; taci din gură! ALECSANDRI, T. I 128. DLRLC
  • 3. A nu răspunde, a nu riposta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și rîdeam făcîndu-i glume; El tăcea, răbdînd mereu. COȘBUC, P. I 262. DLRLC
    • format_quote Spune drept, nu ești Gerilă? Așa-i că taci?... Tu trebuie să fii. CREANGĂ, P. 240. DLRLC
  • 4. A fi discret. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu drăguțul nu mi-l spui!... De l-oi spune, L-oi răpune; De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Am trecut prin viață, durerile tăcînd. EFTIMIU, Î. 180. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Acum îi apăreau numeroase și irefutabile toate argumentele pe care le tăcuse adineaori. C. PETRESCU, Î. II 221. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Într-o mahala tihnită, a căria nume îl vom tăcea de frica poliției, locuia dumnealui postelnicul Andronache Zimbolici. NEGRUZZI, S. I 71. DLRLC
    • 4.1. A nu-și exprima fățiș părerea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu puteam să tac și să nu-ți spun. SADOVEANU, N. F. 115. DLRLC
      • format_quote A tăcea și lașii știu. COȘBUC, P. I 257. DLRLC
      • format_quote De aș ști că mă vei și omorî, nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I 257. DLRLC
    • chat_bubble Cînd nu tace o gură, nu tace o lume întreagă = dacă spui cuiva o taină, o află toată lumea. DLRLC
etimologie:

tic-tac, tic-tacurisubstantiv neutru

  • 1. Zgomot regulat și monoton. DEX '09 DN
    • format_quote Tic-tacul ceasornicului. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Tictacul ceasornicului de mînă îi sună deodată... în ureche. C. PETRESCU, Î. II 159. DLRLC
    • format_quote Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic, Se-ntunecă chilia și iar se luminează, Și-aleargă fusul spornic. IOSIF, V. 42. DLRLC
    • format_quote Liniștea era desăvîrșită. Nu se auzea decît tictacul unui ceasornic de pe masă. D. ZAMFIRESCU, R. 176. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic