3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Sena f. 1. fluviu în Franța, udă orașele Rouen, Paris și se varsă în La Manche: 800 km. 2. numele mai multor departamente franceze.

SÉNĂ s. f. Frunze uscate de siminichie, folosite ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene.

SÉNĂ s. f. Frunze uscate de siminichie, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene.

SÉNĂ s. f. (Cu sens colectiv) Frunze uscate de siminichie (întrebuințate ca purgativ și diuretic). Ceai de senă.

SÉNĂ f. Amestec de frunze și fructe uscate de siminichie, folosit ca purgativ și ca diuretic. /<turc. sena

senă f. arbust din ale cărui frunze se prepară senamechia: foi de senă.

*sénă f., pl. e (fr. sine, mlat. séné, d. ar. sena. V. siminichie). Siminichie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sénă s. f., g.-d. art. sénei

sénă s. f., g.-d. art. sénei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÉNĂ s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.)

SE s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SENA (SEINE), fl. în NNV Franței; 776 km (al doilea ca lungime, după Loara). Izv. din platoul Langres (m-ții Tasselot), de la 471 m alt., la 30 km NV de Dijon, străbate bazinul parizian și se varsă în apropiere de Le Havre, printr-un estuar, în golful S. al Mării Mânecii. Are un regim hidrologic variabil, cu niveluri maxime iarna. Afl. pr.: Marna și Oise. Importantă arteră de navigație (547 km), accesibilă vaselor de 10 mii t (până la Rouen), legată prin numeroase canale navigabile de alte rețele hidrografice (prin Marna comunică cu Rinul, prin canalul Bourgogne și canalul Marna, cu Saône, iar prin canalul Briare, cu Loara). Trece prin Paris (fiind traversat de 30 de poduri și unde formează Île de la Cité) și Rouen. În locul de vărsare în mare s-a construit (1994) podul Pont de Normandie care leagă Le Havre cu Honfleur. În Antic. se numea Sequana.

Sen/a, -ă, -ecăuți v. Seneslav II. 1, 6.

Sen/a, -ă, -ecăuți, v. Auxinie III 1, 5.

Intrare: Sena
nume propriu (I3)
  • Sena
Intrare: senă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • se
  • sena
plural
genitiv-dativ singular
  • sene
  • senei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Senă
Senă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Senă
Senecăuți nume propriu
nume propriu (I3)
  • Senecăuți