2 intrări

  • Seimeni
  • seimen siimen simen săiman săimen sămen sebgan segban seiman seimean sigmean sigmen siiman siimean simean

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Seimeni pl. comună rurală în jud Constanța: 2600 loc.

seimeni m. pl. 1. (la Turci), a treia diviziune a corpului ienicerilor compusă din 34 regimente; 2. (la Români), corp de armată întocmit de Mateiu Basarab și compus din 2000 de lefegii străini (sârbi, bulgari, greci și albanezi), sub comanda unui polcovnic; ei purtau, ca și ienicerii, cepchene și căciuli de coloare roșie (din care cauză cronicarii îi mai numesc și Roșii): după dânșii veniau lefegii cu haine galbene, seimenii și scutelnicii pedeștri OD.; 3. corp analog, instituit în Moldova, servind de gardă Curții (împărțiți în seimeni hătmănești și seimeni agești): seimenii cei iuți cu arce și cu măciuce în felii NEGR. [Turc. SEYMEN, (rostire populară din SEGBAN), lit. păzitori de ogari, șefii lor fiind în acelaș timp căpitani de vânătoare].

SEIMÉN, seimeni, s. m. (în sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza Curții domnești. [Var.: silimén, simén s. m.] – Din tc. seğmen.

SIIMÉN s. n. v. seimen.

SIMÉN s. m. v. seimen.

seimen [At: M. COSTIN, O. 99 / V: (înv) ~ean, sebgan, segban, săiman, săi~, sigmean, sigm~, siiman, siimean, simen, (îvr) săm~, (reg) ~man / Pl: ~i / E: tc seğmen[1], seyman] 1 sm (În vechea organizare militară a Imperiului Otoman, mpl) Soldat dintr-un corp special al ienicerilor. 2 sm (În vechea organizare militară a țărilor române în sec. XVII și XVIII; mpl) Persoană care făcea parte dintr-un corp de ostași mercenari pedeștri (înarmați cu sânețe), care aveau ca principală atribuție paza curții domnești. 3 am (Reg; îf seiman) Viteaz. corectată

  1. În original, probabil incorect: seðmen. — cata

sigman[1] sm vz seimen

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, pe care însă nu am putut-o identifica — LauraGellner

simean[1] sm vz seimen

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: Seimeni
Seimeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: seimen
  • silabație: sei-men info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seimen
  • seimenul
  • seimenu‑
plural
  • seimeni
  • seimenii
genitiv-dativ singular
  • seimen
  • seimenului
plural
  • seimeni
  • seimenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siimen
  • siimenul
  • siimenu‑
plural
  • siimeni
  • siimenii
genitiv-dativ singular
  • siimen
  • siimenului
plural
  • siimeni
  • siimenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simen
  • simenul
  • simenu‑
plural
  • simeni
  • simenii
genitiv-dativ singular
  • simen
  • simenului
plural
  • simeni
  • simenilor
vocativ singular
plural
săiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săimen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sămen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sebgan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
segban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seimean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sigmean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sigmen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siimean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
simean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

seimen siimen simen săiman săimen sămen sebgan segban seiman seimean sigmean sigmen siimean siiman simean

  • 1. Țara Românească Moldova (În secolele XVII-XVIII) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza Curții domnești.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Pe la 1716 Muntenia avea] dorobanți, roșiori, călărași... seimeni... patruzeci de mii de oameni armați. GHICA, S. 18.
      surse: DLRLC
    • Matei Basarab organiză un corp de 2000 sîrbi, bulgari, arnăuți, numit seimeni. BĂLCESCU, O. I 15.
      surse: DLRLC

etimologie: