Romul m. rege și fondator legendar al Romei.

ROM², -Ă, romi, -e, s. m. și f., adj. Țigan. [Scris și: rrom] – Din țig. rom „om”.

rom¹ sm [At: BL II, 184 / S și: rrom / Pl: ~i / E: țig rom „om”] Țigan.

rom³ sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Nisip fin de râu sau făină de piatră măcinată în șteampuri, care conține aur.

rom² sn [At: (a. 1793) IORGA, S. D. VIII, 28 / V: (reg) rum / E: fr rhum, ger Rum] Băutură alcoolică obținută din fermentarea și distilarea melasei din trestia de zahăr.

rum sn vz rom²

rrom s.m. Țigan. • scris și rom. pl. -i. / <țig. rrom „om”.

ROM², romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”.

ROM¹, romi, s. m. Țigan. Cei șase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat. V. ROM. februarie 1952, 130.

ROM², romuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea melasei de la trestia de zahăr. Maiorul porunci o cafea cu rom. SADOVEANU, O. IV 255. Damigene cu romuri albe și roșii. HOGAȘ, DR. 273. – Variantă: rum (MARIAN, NU. 23, NEGRUZZI, S. I 74) s. n.

RUM s. n. v. rom².

ROM s.n. Băutură alcoolică fabricată prin distilarea melasei din trestia de zahăr. [Var. rum s.n. / < fr. rhum, cf. engl. rum].

RUM s.n. v. rom.

ROM s. n. băutură alcoolică prin distilarea melasei din trestia de zahăr. (< fr. rhum, germ. Rum)

rom s. m. țigan v. șmenar (1995) (din țig. rom „om”; DEX; cuvântul este mai vechi, dar a început să fie folosit frecvent după 1989)

ROM¹ ~uri n. Băutură alcoolică tare obținută prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, cu adaos de esență și colorată cu caramel. /<fr. rhum, germ. Rum

ROM² ~i m. pop. Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; țigan. /< țig. rom

rom n. rachiu obținut prin distilarea melasei.

2) *rom n., pl. urĭ (turc. rom, fr. rhum, rum [pron. rom], d. engl. rum, care vine d. rambullion, cuv. din insulele Barbados). Un fel de rachiŭ maĭ scump obținut din melasa trestiiĭ de zahăr saŭ și din altele. (E incolor saŭ maĭ des colorat în galben cu zahăr ars): ceaĭ cu rom. V. jamaĭcă, coñac.

1) rom, -ă s. (țig. Rom, d. Român). Cam iron. Țigan.

!rom² (nume etnic) adj. m., s. m., pl. romi; adj. f., s. f. romă, pl. rome

rom¹ (băutură) s. n., (porții; sorturi) pl. romuri

rom¹ / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. romă / rromă, pl. rome / rrome

rom² (băutură) s. n., (porții) pl. romuri

rrom v. rom¹

rom (băutură) s. n., (porții) pl. romuri

rom (persoană) s. m., pl. romi

rom

rom.

rom (romi), s. n. – (Trans.) Nisipuri aurifere. Mag. rom „moloz” (Candrea).

rom (-muri), s. n. – Băutură alcoolică din trestie de zahăr. Fr. rhum.

Romul v. Rom 1.

ROM s. țigan.

ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~.)

ROM s. țigan, (pop.) arapină. (E ~ de origine.)

ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~.)