4 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RANIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.

RANIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.

RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni.

RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni.

raniță sf [At: CR (1830), 118 2/27 / Pl: ~țe, (pop) răniți, ~ți / E: rs ранец] 1 Sac special de pânză (impermeabilizată) sau de piele, purtat în spate de militari, vânători, turiști etc. și în care se pun lucruri necesare la drum. 2 (Reg; îe) A-și lua concediu de la ~ A-și acorda un răgaz de odihnă.

rănit1 sn [At: PRAV. 332 / Pl: ? / E: răni1] (Îvr) Rănire1 (1).

rănit2, ~ă [At: COD. VOR. 6/1 / V: (reg) rân~ a / E: răni1] 1-2 smf, a (Persoană) care are o rană1 (1) Si: (reg) rănuit (1-2). 3 a (Fig) Lovit sufletește. 4 a Jignit.

rânit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: râni1] 1 (D. suprafețe) Curățat de stratul depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc.). 2 Izgonit.

rânit1 sn [At: LB / Pl: ? / E: râni1] 1 Curățare de pe o suprafață a stratului depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc.) Si: rânire (1). 2 Izgonire.

RANIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pînză sau de piele purtat în spate (mai ales de militari, turiști, vînători) cu ajutorul a două curele trecute peste umeri și în care se pot duce merinde sau orice alte obiecte. V. rucsac. Păși cu băgare de seamă printre capetele adormite unul lîngă altul, pe cimentul gol, printre saci de merinde și ranițe. CAMILAR, N. I 18. Eu am zis să așezăm ranițele și să stăm pe ele. SAHIA, N. 79. Se încinge cu sabia, pune turbinca la șold, își ia ranița în spate și pușca de-a umăr și pornind se tot duce înainte. CREANGĂ, P. 307.

RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. Care are sau a făcut o rană. Brațele scamatorului... tremură asemenea unei păsări rănite – care ar voi să zboare. SAHIA, N. 69. Iar mamei, doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. Dar tu nu ești rănit? NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) După fiecare bombardament... sute de răniți. BOGZA, A. Î. 574. Rănitul gemea, cu ochii închiși, cu buzele arse. BART, E. 335. ♦ Fig. Jignit. E orgoliul lui rănit. Ambiția lui jignită. BARANGA, I. 197.

RANIȚĂ ~e f. 1) Sac care se poartă în spate și este folosit la transportarea lucrurilor necesare la drum; rucsac. 2) Geantă prevăzută cu curele pentru a fi purtată de obicei în spate de elevi; ghiozdan. /<rus. ranec

ràniță f. sac de soldat. [Rus. RÁNEȚŬ (din nemț. Ranzen)].

rănit a. 1. care a căpătat o rană; 2. fig. sfășiat: gânduri mângâioase pentru o inimă rănită NEGR.

rániță f., pl. e (rus. ránec, d. germ. ranzen, raniță). Geantă pe care soldațiĭ de infanterie o poartă în spinare la manevre și războĭ. V. cartușieră.

rănít, -ă adj. și s. Care are o rană: rănit în războĭ. Fig. Adînc jignit saŭ întristat: o inimă rănită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

raniță s. f., g.-d. art. raniței; pl. ranițe

raniță s. f., g.-d. art. raniței; pl. ranițe

raniță s. f., g.-d. art. raniței; pl. ranițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RANIȚĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Un alpinist cu ~ în spate.)

RĂNIT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. și Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om ușor ~.)

RĂNIT adj. v. insultat, jignit, ofensat, ultragiat.

RANIȚĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Un alpinist cu ~ în spate.)

rănit adj. v. INSULTAT. JIGNIT. OFENSAT. ULTRAGIAT.

RĂNIT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. și Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om ușor ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

raniță (ranițe), s. f. – Rucsac. Germ. Ranzen, prin intermediul rus. ranec (Sanzewitsch 208), cf. sb. ranac, ranca.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

raniță, ranițe, s.f. – Rucsac militar. – Din rus. ranec (DEX, MDA) < germ. Ranzen „raniță” (Șăineanu, Scriban, DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ranite, Grigore (sec. 18), zugrav, reprezentant al stilului postbrâncovenesc. A contribuit la unitatea stilistică a picturii din nordul și sudul Carpaților, conducând echipe de zugravi în Oltenia, Banat și sudul Transilvaniei, pictând, printre altele, bis. din Vădeni (1734), paraclisul nordic al bis. din Șcheii Brașovului (1738), bis. schitului Râmeț (1741), bis. din Blaj (1764), precum și naosul bis. m-rii Tismana (1732).

RANITE, Grigore (sec. 18), zugrav român. A lucrat în Oltenia, Banat și S Transilvaniei. Promotor al stilului postbrâncovenesc (naosul mănăstirii Tismana, paraclisul de nord al Bisericii din Șcheii Brașovului, biserica din Blaj).

Intrare: Ranite
Ranite nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ranite
Intrare: raniță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raniță
  • ranița
plural
  • ranițe
  • ranițele
genitiv-dativ singular
  • ranițe
  • raniței
plural
  • ranițe
  • ranițelor
vocativ singular
plural
Intrare: rănit
rănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rănit
  • rănitul
  • rănitu‑
  • răni
  • rănita
plural
  • răniți
  • răniții
  • rănite
  • rănitele
genitiv-dativ singular
  • rănit
  • rănitului
  • rănite
  • rănitei
plural
  • răniți
  • răniților
  • rănite
  • rănitelor
vocativ singular
plural
renit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rânit
rânit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rânit
  • rânitul
  • rânitu‑
  • râni
  • rânita
plural
  • râniți
  • râniții
  • rânite
  • rânitele
genitiv-dativ singular
  • rânit
  • rânitului
  • rânite
  • rânitei
plural
  • râniți
  • râniților
  • rânite
  • rânitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

raniță, ranițesubstantiv feminin

  • 1. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păși cu băgare de seamă printre capetele adormite unul lîngă altul, pe cimentul gol, printre saci de merinde și ranițe. CAMILAR, N. I 18. DLRLC
    • format_quote Eu am zis să așezăm ranițele și să stăm pe ele. SAHIA, N. 79. DLRLC
    • format_quote Se încinge cu sabia, pune turbinca la șold, își ia ranița în spate și pușca de-a umăr și pornind se tot duce înainte. CREANGĂ, P. 307. DLRLC
etimologie:

rănit, răniadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care a căpătat o rană, o leziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Brațele scamatorului... tremură asemenea unei păsări rănite – care ar voi să zboare. SAHIA, N. 69. DLRLC
    • format_quote Iar mamei, doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
    • format_quote Dar tu nu ești rănit? NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
    • format_quote După fiecare bombardament... sute de răniți. BOGZA, A. Î. 574. DLRLC
    • format_quote Rănitul gemea, cu ochii închiși, cu buzele arse. BART, E. 335. DLRLC
etimologie:
  • vezi răni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.