4 intrări
30 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RANIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.
RANIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
raniță sf [At: CR (1830), 118 2/27 / Pl: ~țe, (pop) răniți, ~ți / E: rs ранец] 1 Sac special de pânză (impermeabilizată) sau de piele, purtat în spate de militari, vânători, turiști etc. și în care se pun lucruri necesare la drum. 2 (Reg; îe) A-și lua concediu de la ~ A-și acorda un răgaz de odihnă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rănit1 sn [At: PRAV. 332 / Pl: ? / E: răni1] (Îvr) Rănire1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rănit2, ~ă [At: COD. VOR. 6/1 / V: (reg) rân~ a / E: răni1] 1-2 smf, a (Persoană) care are o rană1 (1) Si: (reg) rănuit (1-2). 3 a (Fig) Lovit sufletește. 4 a Jignit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rânit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: râni1] 1 (D. suprafețe) Curățat de stratul depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc.). 2 Izgonit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rânit3, ~ă a vz rănit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rânit1 sn [At: LB / Pl: ? / E: râni1] 1 Curățare de pe o suprafață a stratului depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc.) Si: rânire (1). 2 Izgonire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
renit, ~ă a vz rănit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RANIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pînză sau de piele purtat în spate (mai ales de militari, turiști, vînători) cu ajutorul a două curele trecute peste umeri și în care se pot duce merinde sau orice alte obiecte. V. rucsac. Păși cu băgare de seamă printre capetele adormite unul lîngă altul, pe cimentul gol, printre saci de merinde și ranițe. CAMILAR, N. I 18. Eu am zis să așezăm ranițele și să stăm pe ele. SAHIA, N. 79. Se încinge cu sabia, pune turbinca la șold, își ia ranița în spate și pușca de-a umăr și pornind se tot duce înainte. CREANGĂ, P. 307.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. Care are sau a făcut o rană. Brațele scamatorului... tremură asemenea unei păsări rănite – care ar voi să zboare. SAHIA, N. 69. Iar mamei, doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. Dar tu nu ești rănit? NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) După fiecare bombardament... sute de răniți. BOGZA, A. Î. 574. Rănitul gemea, cu ochii închiși, cu buzele arse. BART, E. 335. ♦ Fig. Jignit. E orgoliul lui rănit. Ambiția lui jignită. BARANGA, I. 197.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RANIȚĂ ~e f. 1) Sac care se poartă în spate și este folosit la transportarea lucrurilor necesare la drum; rucsac. 2) Geantă prevăzută cu curele pentru a fi purtată de obicei în spate de elevi; ghiozdan. /<rus. ranec
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ràniță f. sac de soldat. [Rus. RÁNEȚŬ (din nemț. Ranzen)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rănit a. 1. care a căpătat o rană; 2. fig. sfășiat: gânduri mângâioase pentru o inimă rănită NEGR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rániță f., pl. e (rus. ránec, d. germ. ranzen, raniță). Geantă pe care soldațiĭ de infanterie o poartă în spinare la manevre și războĭ. V. cartușieră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rănít, -ă adj. și s. Care are o rană: rănit în războĭ. Fig. Adînc jignit saŭ întristat: o inimă rănită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
raniță s. f., g.-d. art. raniței; pl. ranițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
raniță s. f., g.-d. art. raniței; pl. ranițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
raniță s. f., g.-d. art. raniței; pl. ranițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RANIȚĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Un alpinist cu ~ în spate.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂNIT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. și Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om ușor ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂNIT adj. v. insultat, jignit, ofensat, ultragiat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RANIȚĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Un alpinist cu ~ în spate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rănit adj. v. INSULTAT. JIGNIT. OFENSAT. ULTRAGIAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂNIT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. și Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om ușor ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
raniță (ranițe), s. f. – Rucsac. Germ. Ranzen, prin intermediul rus. ranec (Sanzewitsch 208), cf. sb. ranac, ranca.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
raniță, ranițe, s.f. – Rucsac militar. – Din rus. ranec (DEX, MDA) < germ. Ranzen „raniță” (Șăineanu, Scriban, DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Ranite, Grigore (sec. 18), zugrav, reprezentant al stilului postbrâncovenesc. A contribuit la unitatea stilistică a picturii din nordul și sudul Carpaților, conducând echipe de zugravi în Oltenia, Banat și sudul Transilvaniei, pictând, printre altele, bis. din Vădeni (1734), paraclisul nordic al bis. din Șcheii Brașovului (1738), bis. schitului Râmeț (1741), bis. din Blaj (1764), precum și naosul bis. m-rii Tismana (1732).
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RANITE, Grigore (sec. 18), zugrav român. A lucrat în Oltenia, Banat și S Transilvaniei. Promotor al stilului postbrâncovenesc (naosul mănăstirii Tismana, paraclisul de nord al Bisericii din Șcheii Brașovului, biserica din Blaj).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ranit/e, -i v. Araniti 2.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
raniță, ranițesubstantiv feminin
- 1. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Păși cu băgare de seamă printre capetele adormite unul lîngă altul, pe cimentul gol, printre saci de merinde și ranițe. CAMILAR, N. I 18. DLRLC
- Eu am zis să așezăm ranițele și să stăm pe ele. SAHIA, N. 79. DLRLC
- Se încinge cu sabia, pune turbinca la șold, își ia ranița în spate și pușca de-a umăr și pornind se tot duce înainte. CREANGĂ, P. 307. DLRLC
-
etimologie:
- ranec DEX '98 DEX '09
rănit, rănităadjectiv
- 1. Care a căpătat o rană, o leziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Brațele scamatorului... tremură asemenea unei păsări rănite – care ar voi să zboare. SAHIA, N. 69. DLRLC
- Iar mamei, doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
- Dar tu nu ești rănit? NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
- După fiecare bombardament... sute de răniți. BOGZA, A. Î. 574. DLRLC
- Rănitul gemea, cu ochii închiși, cu buzele arse. BART, E. 335. DLRLC
- 1.1. Insultat, jignit, ofensat, ultragiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- E orgoliul lui rănit. Ambiția lui jignită. BARANGA, I. 197. DLRLC
-
-
etimologie:
- răni DEX '98 DEX '09