RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. Care are sau a făcut o rană. Brațele scamatorului... tremură asemenea unei păsări rănite – care ar voi să zboare. SAHIA, N. 69. Iar mamei, doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. Dar tu nu ești rănit? NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) După fiecare bombardament... sute de răniți. BOGZA, A. Î. 574. Rănitul gemea, cu ochii închiși, cu buzele arse. BART, E. 335. ♦ Fig. Jignit. E orgoliul lui rănit. Ambiția lui jignită. BARANGA, I. 197.