parjă sf vz perjă

perjă sf [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 133/7 / V: (reg) parjă, (îvr) ~rșă, piar~, piarșî / Pl: ~je, (rar) perji / E: nct] (Mol) 1 Specie de prună care se desprinde ușor de pe sâmbure. 2 (Pgn) Prună. 3 (Îe) A fi bun (de pus) cu ~je A nu fi bun de nimic. 4 (Fam; îs) Rahat cu ~je Nimic.

pers sm [At: (a. 1650) GCR I, 146 / Pl: ~rși, (înv) ~i / E: ngr πέρσης, fr Perse] 1-3 (Mpl; lsg înv; csc) Persan (1-3).

perș² sm vz perjă

perș¹ sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr perche] (Spt) Prăjină specială, folosită la săriturile în înălțime.

perșă sf vz perjă

piarjă sf vz perjă

piarșî sf vz perjă

PERJĂ, perje, s. f. (Mold.) Fructul perjului; prună. Gonesc trei ceasuri după o cioară, cu pușca în mînă, fiindcă le-a furat o perjă. C. PETRESCU, O. P. I 232. Alungă cioara cu perja-n gură tocmai dincolo peste hotar. CREANGĂ, A. 72. Perje sînt: albe varatice, albăstrii varatice și albăstrii tomnatice. ȘEZ. V 69.

PERS, -Ă, perși, -se, s. m. și f. (învechit) Persan.

PERS, -Ă, perși, -se, s. m. și f. (Înv.) Persan (2). – Fr. Perse.

PERȘ s.n. (Sport) Prăjină de construcție specială folosită pentru sărituri în înălțime. [< fr. perche].

PERȘ s. n. prăjină de construcție specială, pentru sărituri (acrobatice). ◊ (p. ext.) număr de circ executat cu prăjina. (< fr. perche)

PERJĂ ~e f. reg. Fruct al perjului; prună. /<săs. piersch

PERȘ ~e n. 1) Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălțime. 2) Număr de circ executat cu această prăjină. /<fr. perche

perjă f. Mold. prună: numai pe perje prind sume mari de bani AL.

Pers m. locuitor din Persia antică: răsboaiele Grecilor cu Perșii.

pérjă f., pl. e (ung. perzsa, Pers, persic [adj.], V. persică). Est. Prună.

*Pers, -ă s. (lat. Pérsa). Locuitor din Persia veche saŭ actuală. Adj. Persic. V. persan, persian.

perjă (reg.) s. f., art. perja, g.-d. art. perjei; pl. perje

pers s. m., pl. perși

perjă (reg.) s. f., art. perja, g.-d. art. perjei; pl. perje

pers s. m., pl. perși

perjă s. f., g.-d. art. perjei; pl. perje

pers s. m., pl. perși

perș s. n., pl. perșe

PERJĂ s. v. prună.

PERS s. v. persan.

perjă s. v. PRUNĂ.

pers s. v. PERSAN.

perșă, perșe, s.f. – (reg.) 1. Cutie sau vas în care se strâng banii la biserică în timpul slujbei de duminică. 2. Bucată de fier, ca o farfurie, fixată pe podoimă, în care se învârte capătul de jos al fusului de la crâng (la morile de apă). – Din magh. persely „cutie, pușculiță” (MDA).

perșă, -e, s.f. – 1. Cutie sau vas în care se strâng banii la biserică în timpul slujbei de duminică. 2. Bucată de fier, ca o farfurie, fixată pe podoimă, în care se învârte capătul de jos al fusului de la crâng (la morile de apă). – Din magh. persely (MDA).

PERSU n. etnic, epitet purtat de: Iacob, Anastasie și Dometian. 1. Persu, olt. (RI VI 263); -, Anastase (Cat gr. I) – Ion(Hur 128); -l (17 B III 535); -l Gh. prof. (+ 1903). 2. Pers/e (M mar); -escul t.

PERȘU, Aurel (1890-1977, n. București), inginer și inventator român. Printre primii din lume care a studiat aplicarea formei aerodinamice la automobile. Numeroase brevete în țară și străinătate.

rahat cu mac / cu perje expr. lucru de calitate inferioară (adesea etalat cu o ostentație nejustificată).