PERJĂ, perje, s. f. (Mold.) Fructul perjului; prună. Gonesc trei ceasuri după o cioară, cu pușca în mînă, fiindcă le-a furat o perjă. C. PETRESCU, O. P. I 232. Alungă cioara cu perja-n gură tocmai dincolo peste hotar. CREANGĂ, A. 72. Perje sînt: albe varatice, albăstrii varatice și albăstrii tomnatice. ȘEZ. V 69.