19 definiții pentru persan (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSÁN, -Ă, persani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Persiei sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia ori la persani; persienesc. ◊ Covor persan (și substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine confecționat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de persani (1). [Var.: persián, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. persan.

persan, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 200/27 / V: ~sian, ~ă smf, a / Pl: ~i, ~e / E: fr persan, it persiano] 1-2 smf Persoană care făcea parte din populația de bază a Persiei sau care era originară de acolo Si: pers (1-2). 3 s (Lpl) Popor care locuia în Persia (3). 4-5 a Care aparține (Persiei sau) persanilor (3) Si: persienesc (1-2), (rar) persic (1-2), (înv) persesc (1-2), persiesc (1-2), persicesc (1-2), persid (1-2), persidesc (1-2). 6-7 a Care este caracteristic (Persiei sau) persanilor (3) Si: persienesc (3-4), (rar) persic (3-4), (înv) persesc (3-4), persiesc (3-4), persicesc (3-4), persid (3-4), persidesc (3-4). 8-9 Care se referă (la Persia sau) la persani (3) Si: persienesc (5-6), (rar) persic (5-6), (înv) persesc (5-6), persiesc (5-6), persicesc (5-6), persid (5-6), persidesc (5-6). 10-11 sn, a (Șîs covor ~) (Covor) confecționat, la origine, în Persia, cu modele orientale rafinate și cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime, pe toată suprafața covorului, ceea ce îi dă un aspect de blană mătăsoasă. 12 sf Limbă vorbită de persani (1).

PERSÁN, -Ă, persani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Persiei sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia sau la persani, originar din Persia; persienesc. ◊ Covor persan (și substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine confecționat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de persani (1). [Var.: persián, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. persan.

PERSÁN2, -Ă, persani, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Persiei sau originară din această țară.

PERSÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran). II. adj. care aparține Iranului. ♦ artă ~ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia). ◊ (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan. (< fr. persan)

PERSÁN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Iranului (în trecut Persiei) sau este originară din Iran. /<fr. persan

Persan m. locuitor din Persia modernă. ║ a. ce ține de această țară: limba persană.

*Persán, -ă s. (fr. Persan). Pers actual. Adj. Persic: steagu persan.

PERSIÁN, -Ă s. m. și f., adj. v. persan.

PERSIÁN, -Ă s. m. și f., adj. v. persan.

persian a. ce ține de Persia. ║ m. locuitor din Persia.

*Persián, -ă s. (d. Persia). Pers actual. Adj. Persic: limba persiană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

persan adj. m., s. m., pl. persani; adj. f., s. f. persa, pl. persane

persan adj. m., s. m., pl. persani; adj. f., s. f. persană, pl. persane

persán s. m., adj. m., pl. persáni; f. sg. persánă, g.-d. art. persánei, pl. persáne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERSÁN s., adj. 1. s. (înv.) agem, pers. 2. adj. persienesc, (rar) persic, (înv.) agemesc, persesc, persicesc, persid, persidesc, persiesc.

PERSAN s., adj. 1. s. (înv.) agem, pers. 2. adj. persienesc, (rar) persic, (înv.) agemesc, persesc, persicesc, persid, persidesc, persiesc.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PERSÁN, -Ă (< fr.; de la n. pr. Persia) s. m. și f. (La pl.) Populație de origine indoeuropeană, stabilită la sfârșitul milen. 2 și la începutul milen. 1 î. Hr. în podișul Iran, unde în sec. 8-4 î. Hr. a pus bazele Imperiul Persan, condus de dinastia Ahemenizilor. Începând din 1935 Persia ia numele de Iran; de religie musulmană șiită. V. Iran. ♦ Persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor, referitor la Persia sau la persani. ◊ Artă p. = artă dezvoltată pe teritoriul Persiei (Iran), ale cărui origini se situează în milen. 5 î. Hr. anterioare colonizării persane. O mare înflorire cunoaște a. p. în perioada Ahemenizilor (sec. 8-4 î. Hr.), care se distinge printr-un caracter eclectic datorat influențelor artei de pe teritoriile cucerite. Construcțiile principale sunt palatele monumentale (Persepolis, Susa, Pasargadae), cu porți triumfale și săli cu coloane, caracteristică fiind apadana (sala de audiențe); coloanele au capiteluri reprezentând capete de tauri, iar pereții sunt decorați cu basoreliefuri în marmură (Persepolis) sau cu panouri de cărămizi smălțuite și policrome („Friza arcașilor” de la Susa). S-au construit morminte rupestre (mormintele lui Darius I și Artaxerxes II de la Naqsh-i-Rustam). O nouă etapă a înflorire a a. p. are loc în perioada Sasanizilor (sec. 3-7), când se construiesc palate colosale, la Firūzabad, Bishâpur, Ctesifon, decorate cu stucaturi și mozaicuri. Caracteristice sunt altoreliefurile și basoreliefurile rupestre cu subiecte narative de vânătoare sau de bătălie (Naqsh-i-Rustam, Taq-i Bostan). Artele decorative (ceramica, textilele, artele metalului), de o mare fantezie și execuție desăvârșită, au cunoscut o largă dezvoltare, influențând arta bizantină și intrând apoi în repertoriul artei europene medievale. După sec. 7 se va produce o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe. ◊ Pisica p. = rasă de pisică cu părul lung și mătăsos, având mai multe varietăți, care diferă prin colorația părului și a ochilor. ◊ Covor p. (și substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine lucrat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de persani, scrisă cu alfabet arab, care este limba oficială în Iran și una din limbile oficiale în Afghanistan. V. limbi iraniene.

Intrare: persan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • persan
  • persanul
  • persanu‑
plural
  • persani
  • persanii
genitiv-dativ singular
  • persan
  • persanului
plural
  • persani
  • persanilor
vocativ singular
  • persanule
  • persane
plural
  • persanilor
substantiv masculin (M23)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • persian
  • persianul
  • persianu‑
plural
  • persieni
  • persienii
genitiv-dativ singular
  • persian
  • persianului
plural
  • persieni
  • persienilor
vocativ singular
  • persianule
  • persiene
plural
  • persienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

persan, persanisubstantiv masculin
persa, persanesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care făcea parte din populația Persiei sau era originară de acolo. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.