4 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIL interj. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. – Din fr. pille.

PIL interj. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. – Din fr. pille.

pil2 i [At: VÂN. PESC. noiembrie 1961, 11 / E: fo] (Are) Cuvânt care imită strigătul sitarilor.

pil3 sn [At: GORJAN, H. I, 75/8 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Bici cu codiriștea scurtă, făcut din curele împletite sau din vână de bou Si: biciușcă, cravașă, (reg) gârbaci, harapnic, pilac. 2 Pisălog (1).

pil1 i [At: ALECSANDRI, T. 1671 / E: fr pille] Strigăt cu care vânătorul îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului Si: apucă!, prinde! șo!

pil4 sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C. 68 / Pl: ~uri / E: ger Pille] (Îvr) Pilulă (1).

PIL1 interj. (Franțuzism) Strigăt cu care vînătorul își asmute cîinele pentru a-l face să se arunce asupra vînatului. Tu dresai, de mic și cu o minunată răbdare, pe prepelicarul tău ca să asculte la semnalele consacrate; «pst!», «pil!» și «aport!». ODOBESCU, S. III 3.

PIL2, piluri, s. n. Un fel de bici cu codiriștea scurtă, făcut din curelușe împletite. Este Iorgovan copilul, ce bate turcii cu pilul. TEODORESCU, P. P. 561. Lovitură (aplicată cu acest bici). O sută de piluri de vînă de bou. GORJAN, H. I 75.

PIL1 interj. Strigăt cu care vânătorul asmute câinele asupra vânatului. – Fr. pille.

PIL2, piluri, s. n. Bici cu codiriștea scurtă, făcut din curelușe împletite. ♦ Lovitură aplicată cu acest bici.

PIL interj. Strigăt adresat de vânător câinelui pentru a-l îndemna să se arunce asupra vânatului. [< fr. pille].

-PÍL2 elem. „rețea”. (< fr. -pile, cf. gr. pilos)

PIL1 interj. (strigăt adresat de vânător câinelui pentru a-l îndemna să se arunce asupra vânatului) apucă! prinde! (< fr. pille)

PIL interj. (se folosește ca adresare către un câine de vânătoare pentru a-l asmuți asupra vânatului). /<fr. pille

pil n. Tr. pisălog: bate Turcii cu pilul POP. [Cf. pilă].

pil n. biciu cu coada scurtă (în Oltenia). [Origină necunoscută].

1) pil m., pl. (var. din turc. fil, elefant, turc. nord pel, ossetic pil, v. ind. pîlu. V. fil). L. V. Elefant. S. n. Fildeș.

2) pil n., pl. urĭ (orig. neșt.). Vest. Bicĭ lung împletit cu codorișca scurtă și care servește la mînat boiĭ ș. a.: sta călare cu pilu (Gr. N. 1, 77), avea un bicĭ cu el, un pil cu coderia scurtă (VR. 1911, 10, 5), Hristos ĭ-a luat la goană cu pilu (Smara, Univ. 20 Aug. 1912), plesni din pil (ChN. I, 14, 17 și 61). V. nagaĭcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: pil (interj.)
pil (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pil
Intrare: pil (subst.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pil
  • pilul
  • pilu‑
plural
  • piluri
  • pilurile
genitiv-dativ singular
  • pil
  • pilului
plural
  • piluri
  • pilurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pil (suf. - poartă)
pil1 (suf. - poartă)
sufix (I7-S)
  • pil
Intrare: pil (suf. - rețea)
pil2 (suf. - rețea)
sufix (I7-S)
  • pil
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)