pais sn [At: ARVINTE, TERM. 91 / V: paiț / Pl: ~uri / E: rtr paès] (Plu) 1 Mișcare de deplasare a unui buștean, într-o anumită direcție, cu țapina, fără a-l rostogoli. 2 Bucată de lemn pusă sub țapină pentru a ridica un buștean. 3 Țapină cu vârful în sus.

paiș sn vz păiș

paiț sm vz pais

păiș sn [At: KLEIN, D. 393 / V: (reg) paiș, ~șă / P: pă-iș / Pl: ~e, ~uri / E: pai¹ + -iș] 1 (Îrg) Păiuș (4). 2 Fir de iarbă. 3 (Îrg; csc) Mulțime de paie¹ (1) Si: (pop) păiuș (6). 4 (Reg) Fir de cereală rămas nesecerat pe miriște. 5 (Mun; csc) Fire de in sau de cânepă subțiri, galbene, care rămân după cules Si: (reg) păiște (3). 6 (Mun; csc) Fire de fân rare, subțiri, nedezvoltate normal, din cauza solului sărac Si: (reg) păiște (5). 7 (Pex) Miriște. 8 (Reg; șîc ~-arămiu) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina în formă de pai¹ (1) groasă și cu flori de culoare violet-închis care se găsește în vegetația pajiștilor naturale Si: (pop) păiuș (12), (reg) păișor (5), păiușcă (2)-uriașă (Festuca porci). 9 (Bot; reg) Păiuș (10) (Festuca pratensis). 10 (Reg) Planta Festuca sylvatica. 11 (Reg) Planta Festuca hirsuta. 12 (Reg) Planta Festuca supina. 13 (Bot; reg) Păiuș (9) (Festuca ovina). 14 (Reg) Planta Festuca xanthina. 15 (Bot; reg; șîc ~-subțire) Păiuș (8) (Aira caespitosa). 16 (Reg) Planta Aira flexuosa. 17 (Reg) Planta Aira canescens. 18 (Bot; reg) Colilie (Stipa pennata). 19 (Bot; reg: îc ~-dulce) Bărboasă (Andropogon Ischaemum). 20 (Bot; Trs) Rogoz (Carex riparia).

păișă sf vz păiș

PĂIȘ, păișuri, s. n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Cantitate de paie. Cînd încep plantele a ieși, trebuie ferite de soare punîndu-se păiș... pe geamuri. La TDRG. ◊ Compus: păiș-arămiu = mare plantă erbacee din familia gramineelor, cu florile reunite în spicușoare; crește în pămînturile calcaroase (Festuca porcii). 2. Păiuș (2).

PĂIȘ ~uri n. 1) Iarbă cu tulpină de tip pai, având frunze liniare, de obicei cu marginile răsucite, și inflorescența în formă de panicul, care crește, mai ales, prin locuri umede. 2) Loc unde sunt adunate multe paie. 3) Mulțime de paie. /pai + suf. ~iș

păiș n. paie rămase pe câmp după seceriș.

păíș și păĭúș n., pl. e și urĭ (d. paĭ). Cantitate de paĭe (rămase după seceriș, treĭerat orĭ puse la un loc): un coșar învălit cu păiș. Numele maĭ multor plante graminee: 1. aira caespitósa (numită și ĭarba bălțiĭ, pipiriguță saŭ tîrsoacă, din care se fac și măturĭ), 2. festuca ovina, 3. stipa capillata (numită și năgară), 4. agróstis álba ș. a. V. hălăcĭugă.

păiș (pop.) s. n., pl. păișuri

păiș (pop.) s. n., pl. păișuri

păiș s. n., pl. paișuri

PAIS, (El ~), cotidian spaniol de centru-stânga, fondat la Madrid (1976).

PAIS, Ettore (1856-1939), istoric italian. Prof. univ. la Palermo, Pisa, Napoli și Roma. A ținut cursuri la Univ. din București. Lucrări de epigrafie, arheologie și istorie antică („Roma și România în Antichitate”, „Istoria Italiei antice”, „Istoria Romei în timpul războaielor punice”, „Istoria antică”). M. de onoare al Acad. Române (1924).

Păiliță, Păiș, -ani v. Pai 7, 8.

PĂIȘ s. v. păiuș.

PĂIȘ-DULCE s. v. bărboasă.

păiș s. v. PĂIUȘ.

păiș-dulce s. v. BĂRBOASĂ.