păiș sn [At: KLEIN, D. 393 / V: (reg) paiș, ~șă / P: pă-iș / Pl: ~e, ~uri / E: pai¹ + -iș] 1 (Îrg) Păiuș (4). 2 Fir de iarbă. 3 (Îrg; csc) Mulțime de paie¹ (1) Si: (pop) păiuș (6). 4 (Reg) Fir de cereală rămas nesecerat pe miriște. 5 (Mun; csc) Fire de in sau de cânepă subțiri, galbene, care rămân după cules Si: (reg) păiște (3). 6 (Mun; csc) Fire de fân rare, subțiri, nedezvoltate normal, din cauza solului sărac Si: (reg) păiște (5). 7 (Pex) Miriște. 8 (Reg; șîc ~-arămiu) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina în formă de pai¹ (1) groasă și cu flori de culoare violet-închis care se găsește în vegetația pajiștilor naturale Si: (pop) păiuș (12), (reg) păișor (5), păiușcă (2)-uriașă (Festuca porci). 9 (Bot; reg) Păiuș (10) (Festuca pratensis). 10 (Reg) Planta Festuca sylvatica. 11 (Reg) Planta Festuca hirsuta. 12 (Reg) Planta Festuca supina. 13 (Bot; reg) Păiuș (9) (Festuca ovina). 14 (Reg) Planta Festuca xanthina. 15 (Bot; reg; șîc ~-subțire) Păiuș (8) (Aira caespitosa). 16 (Reg) Planta Aira flexuosa. 17 (Reg) Planta Aira canescens. 18 (Bot; reg) Colilie (Stipa pennata). 19 (Bot; reg: îc ~-dulce) Bărboasă (Andropogon Ischaemum). 20 (Bot; Trs) Rogoz (Carex riparia).