2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIED, mieduri, s. n. (Pop.) Hidromel. – Din sl. medŭ.

MIED, mieduri, s. n. (Pop.) Hidromel. – Din sl. medŭ.

mied sn [At: (a. 1625) IORGA, S. D. VII, 23 / V: (reg) mid, (îrg) med, (înv) mead / Pl: ~uri / E: slv медъ „miere” cf ucr мед] 1 (Pop) Băutură alcoolică din miere și apă Si: hidromel, (reg) mursă. 2 (Lpl) Soiuri, feluri de mied (1). 3 (Reg) Must de struguri.

MIED s. n. Băutură puțin alcoolică, obținută prin fermentarea mierei de albine amestecată cu apă; hidromel. Timofte prisăcarul mi-a dat să cinstesc mied vechi de patru ani. SADOVEANU, Z. C. 39. Cupele cu mied Oprite lung la gură trec vesele și-ntr-una, Din om în om. COȘBUC, P. I 161. Un bătrîn ce sta-ntr-un colț de masă Ridică cupa lui cu mied. EMINESCU, O. IV 105.

mied n. 1. hidromel; 2. mursă de miere. [Lat. MEDUS].

*idromél n., pl. urĭ (vgr. ῾ydroméli, d. ῾ýdor, apă, și méli, mĭere). Med.

med și mĭed n., pl. urĭ (vsl. medŭ, mĭere, vin; bg. sîrb. med, rus. mëd, pol. miód, mĭere, rudă cu germ. met și vgr. méthy, băutură amețitoare). Idromel, o băutură făcută din apă și mĭere fermentată: Din mursă, după ce s’a lăsat să fearbă mustu, se face mĭed (VR. 1908, 2, 259). – Și azĭ în nord med.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIED s. hidromel, (reg.) mursă, must, (turcism înv.) balbaș. (Bea ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

miéd s. n. – Hidromel. – Var. med, mid. Sl. medŭ (Cihac, II, 191; Berneker, II, 31; Conev 74), cf. bg., sb., cfr., slov., rus. med. Var. se folosesc puțin.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

miéd, s.n. – (reg.) Mursă din miere de albine cu apă: „Fete văd, feciori nu văd, / Că s-o dus a bea la mied” (Bârlea, 1924, II: 180). – Din sl. medǔ „miere, vin” (Scriban, DEX, MDA); cf. rus. mëd, lit. medus, gr. methu, pol. miód, gal. medd, lat. Medus, scrt. madh, madhu „miere, băutură dulce” (< i.-e.); posibil termen autohton.

miéd, s.n. – Mursă din miere de albine cu apă: „Fete văd, feciori nu văd, / Că s-o dus a bea la mied” ( Bârlea 1924 II: 180). – Din sl. medǔ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MED-MIED subst. < sl. *медъ 1. Medea b., olt. (16 B V 56). 2. Medar fam., olt. (Cand 15) „cel ce fabrică miedul”, dar cf. sl. медaрь lat. pincerna „paharnic”; -ul Sima, 1589 (16 B V 411); Medariul Pavel (16 A III 253); Mediar t. (Mus). 3. Miedar, Ion (17 A II 245); Midar (BCI I index); -i, Nichita, act., mold. v. Mardarie (P. I-a).

Intrare: Mied
nume propriu (I3)
  • Mied
Intrare: mied
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mied
  • miedul
  • miedu‑
plural
  • mieduri
  • miedurile
genitiv-dativ singular
  • mied
  • miedului
plural
  • mieduri
  • miedurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mied

  • 1. popular Băutură puțin alcoolică, obținută prin fermentarea mierii de albine amestecată cu apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hidromel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Timofte prisăcarul mi-a dat să cinstesc mied vechi de patru ani. SADOVEANU, Z. C. 39.
      surse: DLRLC
    • Cupele cu mied Oprite lung la gură trec vesele și-ntr-una, Din om în om. COȘBUC, P. I 161.
      surse: DLRLC
    • Un bătrîn ce sta-ntr-un colț de masă Ridică cupa lui cu mied. EMINESCU, O. IV 105.
      surse: DLRLC

etimologie: