MED-MIED subst. < sl. *медъ 1. Medea b., olt. (16 B V 56). 2. Medar fam., olt. (Cand 15) „cel ce fabrică miedul”, dar cf. sl. медaрь lat. pincerna „paharnic”; -ul Sima, 1589 (16 B V 411); Medariul Pavel (16 A III 253); Mediar t. (Mus). 3. Miedar, Ion (17 A II 245); Midar (BCI I index); -i, Nichita, act., mold. v. Mardarie (P. I-a).