MIED s. n. 1. (Popular) Băutură alcoolică preparată din miere și apă; hidromel, (regional) mursă. Alexandru Vodă. . . pentru satul Dragoslavele, scutindu-l. . . și de mied și de ceară și de boi (a. 1 625). IORGA, S. D. VII, 23. Vin pretutinderea nimărui nu lipsește, miere multă și bună, de care fac mied așa de bun, cît se potrivește marmaziului. SIMION DASC. LET. I A, 38/37. S-au dat adălmaș zeci vedr[i] med (a. 1684). ȘTEFANELLi, D. C. 9, cf. ANON. CAR. Cei mai mulți meșteșuguiesc băutura, mîngîindu-și pohta lor, unii cu bragă, alții cu bere. . . alții cu mied. ANTiM, P. 145. M-am prins. . . să nu beau vin, nici rachiu, nici mied (a. 1 730). IORGA, B. R. 330. Cîte 2 bani de vadra de vin și de mied (a. 1741). id. S. D. VI, 219. 15 lei au luat de pe un polobocel cu med (a. 1742). BUL. COM. IST. I, 258. Oțăt de med (a. 1792). URICARIUL, IV, 131. Băutura. . . meadului, a berei numai de a dumisale să se vîndă (a. 1795). ib. I, 145. Tirah. . . aflând mult med în Bulgaria, a căruia dulceață și putere încă nu o știa, s-au îmbătat. ȘINCAI, HR. I, 202/14, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., TOMICI, C. A. 165/14, LB. Să nu beai vin, nici mied. ALEXANDRIA, 7/19, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. Un bătrîn ce sta-ntr-un colț de masă Ridică cupa lui cu mied. EMINESCU, O. IV, 105. Miedul curge mai vesel și mai plin în cupele făcute din coarne-ncăpătoare De bou. COȘBUC, B. 171, cf. id. P. I, 161. Șipușor de vin sau mied. MARIAN, S. R. II, 75, cf. id. INS. 147. Să sapi o groapă ca de-un cot în cruce Și morților sâ-nchini într-însa . . . Întîi să fie mied, apoi vin dulce. MURNU, O. 176. Românii din Bucovina trimit . . . pe la vecini. . . cofițe. . . pe cari le umple cu apă proaspătă, mied, lapte dulce. PAMFILE, S. V. 9. Miedul (medul), midul. . . este o băutură căpătată din spălarea fagurilor, după ce li s-a stors mierea, în apă. id. I. C. 96, cf. id. S. T. 50. Numai cei bogați beau vin. . . săracii vor fi băut sau bere tracică. . . de care vor fi știut să facă și ei, sau mied, întrucît aveau miere din belșug. PÂRVAN, G. 138. Timofte prisăcarul mi-a dat să cinstesc mied vechi de patru ani. SADOVEANU, Z. C. 39. Mă încumet a închina această cupă de vin acruț amestecat, cu mied. C. PETRESCU, R. DR. 19, cf. H IX 62, X 355, ȘEZ. V, 106. Am băut la moșu niște mńed, de ne-am îmbătat cu toții. BOCEANU, GL. Pare-mi, mîndră, că te văd Prin pădure, prin făget, Aducînd borcut și mied. BUD, P. P. 34. Fete văd, feciori nu văd, Că s-o dus a bea la mied. . . Miedu-o fost pipărat Ș-o băut și s-o-mbătat. BÎRLEA, C. P. 225, cf. TODORAN, GL., CHEST. VI 162/22, ALR I 1690, 1718, A V 15, 22. ♦ (La pl.) Soiuri, feluri de mied (1). Duca Vodă . . . cumpăra miere . . . și ducea la Ucraina de făcea mieduri de vindea. N. COSTIN, LET. II, 24/35. Vărsa medurile și vinurile de prin poloboace. NECULCE, L. 244. 2. (Regional) Must (ALR I 1718/227, 345) de struguri (REV. CRIT. IV, 338). 4446 - Pl.: (1) mieduri. – Și: (regional) mid, (învechit și regional) med, (învechit) mead s. n. – Din v. sl. мегъ „miere”.Cf. ucr. мед.