matroană sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 155^v/l 9] V: (Înv) ~onă / Pl: ~ne / E: lat matrona, ger Matrone, it matrona, fr matrone] 1 Soție a unui cetățean roman. 2 (Pex) Femeie căsătorită, cu înfățișare care impune respect Vz doamnă. 3 (Dep) Femeie în vârstă. 4 (Pex) Femeie grasă. 5 (Rar; șîs ~na casei) Soție a capului de familie.

matronă sf vz matroană

MATROANĂ, matroane, s. f. (La romani) Nume dat în semn de respect unei femei căsătorite din aristocrație. Roma veche întreagă Se-nșiră pe dinaintea mea: consuli, proconsuli, matroane, copile. MACEDONSKI, O. I 14. ◊ (Astăzi livresc sau ironic) Juvaerurile atîrnau la gîtul și urechile matroanelor. ANGHEL, PR. 40. [Iat-o] în sfîrșit, matroană respectabilă, povățuind. NEGRUZZI, S. I 289.

MATROANĂ s.f. (Ist.) Nume dat în semn de respect mamelor sau femeilor căsătorite din aristocrația romană. ♦ (Uneori ironic) Femeie matură, respectabilă; mamă a unei familii numeroase și respectabile. [< lat. matrona, cf. germ. Matrone, it. matrona, fr. matrone].

MATROANĂ s. f. femeie căsătorită în aristocrația romană. ◊ (ir.) femeie matură, respectabilă. (< lat., it. matrona, fr. matrone)

MATROANĂ ~e f. 1) înv. Soție de cetățean roman. 2) Femeie căsătorită care impune respect prin ținuta exterioară și gravitatea sa. 3) depr. Femeie în vârstă, corpolentă și vulgară. /<lat., it. matrona, fr. matrone

matronă f. 1. femeie romană; 2. fig. femeie înaintată în vârstă.

*matrónă și -oánă f., pl. e (lat. matróna. V. motrună). La Romanĭ, doamnă, cocoană (care era foarte respectată). Azĭ. Iron. Cocoană cam bătrînă. V. patron.

matroană (desp. ma-troa-) s. f., g.-d. art. matroanei; pl. matroane

matroană (ma-troa-) s. f., g.-d. art. matroanei; pl. matroane

matroană s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. matroanei; pl. matroane

matroană, -ne.

matroană (matroane), s. f. – Stăpînă, femeie respectabilă cu o anumită vîrstă. Lat. matrona (sec. XIX).

MATRONA lat. Matrona < mater „mamă”. Nume familiar la ruși, derivatele lui sînt aproape omonime cu unele toponime și cuvinte din limba romînă de altă origine. I. 1. Matrona f. (Ard). 2. Cu schimbarea p. fin.: Matrina f. (16 A III 54) și Matriana, dobr. (RI XI 207). 3. Scurtat: Matra, Tănase (Met 290); similitudini: masivul Matra. II. Cf. ucr. Moтрoнa, Moтpyния, Moтря < Matrona (Grinc). 1. Motriĭa fiica lui Șt. Tărîță (17 A II 290); Motrea f., mold. (Isp II¹; 17 A IV 112; RI XV 162; 16 A I 306, 541). 2. Motruna f., mold. (P¹⁴ fila 18; Dm; Băl I), cf. adj. motrun „posac”; Motronea, ard. (DR II 697). V. și Motru (Partea a II-a).

matroană, matroane s. f. 1. (peior.) femeie în vârstă și grasă. 2. proprietara unui bordel.

MATRÓÁNĂ s. f. Soție a unui cetățean roman; p. ext. femeie căsătorită, cu înfățișare impozantă, care impune respect. V. d o a m n ă. Au întors pre mulți la credință. . . nu numai prostaci, ce și bogătași și femei și de mare rudă, giupînease care matrone le dzîc. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 155^v/19. Muierea lui, Despina. . . ca o matroană de cinste au murit. ȘINCAI, HR. II, 168/15. Ajunserăm seara la Craiova. . . unde ne aștepta cocoana Bibeasca, matroană avută. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 22. A primit pe matroana română cu tot respectul cuvenit. BARIȚIU, P. A. II, 473. Iată-o acum soție, mumă de familie. . . în sfârșit, matroană respectabilă, povățuitul câtră cele bune pre fiii și fiele sale. NEGRUZZI, S. I, 289. Poesis. . . tu vei fi femeia mea. . . matroana vetrei mele părintești, mama copiilor mei. EMINESCU, G. P. 85. Roma vechie întreagă Se-nșiră pe dinaintea mea: Consuli, Proconsuli, Matroane, copile, liberți. MACEDONSKI, O. I, 14. Pietrele scumpe și juvaerurile atîrnau la gîtul și urechile matroanelor. ANGHEL, PR. 40. ♦ (Depreciativ) Femeie matură. Cf. BARONZI, I. L. I, 204/16. Toate matroanele bătrîne din București se aflau aici. Cine-mi cunoaște pe una Marioara? întrebai turma asta de babe. BOLINTINEANU, O. 389. [În artă] mai degrabă se potrivește „Veta” cu o matroană și „Zița” cu o femeiușcă sprințară. IBRĂILEANU, S. L. 75. Ne pomenirăm în Calea Victoriei. . . săgetînd, cu priviri provocătoare, orice matroană întîlneam în drum. BRĂESCU, A. 255. Matroane grase, trecute de patruzeci de ani. . . poartă rochii negre. RALEA, S. T. I, 271. ♦ (Rar) Femeie grasă. BUL. FIL. IV, 135. ♦ Soția capului de familie. Matroana familiei, care tămîiază morții, își face luminicichile la mormânt. MARIAN, Î. 384. - Pl.: matroane. – Și: (învechit) matrónă s.f.Din lat. matrona. Cf. germ. M a t r o n e, it. m a t r o n a, fr. m a t r o n e.

MATRÓNĂ s. f. v. matroană.