8 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁRĂ4 s. f. v. marfă.

GÎ́RA interj. (Substantivat, numai în expr.) Gîra-mîra = sîcîială, ceartă. Și ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l taie. ISPIRESCU, L. 69.

MÎ́RA interj. (în expr.) Gîra-mîra v. gîra.

GÂRA interj. (Substantivat, în expr.) Gâra-mâra = sâcâială; ceartă.

MÂRĂ s. f. (Rar) Ceartă continuă, sâcâială. – Din mâr.

găra-măra f. ceartă continuă: totdeauna găra-măra și traiu cu vătraiu PANN. [Onomatopee].

gîra-mî́ra (d. gîrîĭ și mîrîĭ, cîr și mîr). Fam. Interj. care arată zgomotu certeĭ: ce gîra-mîra se aude?

2) măr n., pl. mere (din mer, cum zic pînă azĭ Mrom., d. lat. pop. mêlum, cl. málum, vgr. mélon, dor. málon; it. mela). Fructu măruluĭ de formă sferică turtită: mere pădurețe, crețeștĭ, domneștĭ. Măru luĭ Adam, proeminența care se află la gîtu omuluĭ supt gușă și care e formată de cartilaginea tiroidă. Măru lupuluĭ, 1. răsfug, dalac, 2. curcubețică. Adv. A bate pe cineva măr, a-l pĭersica, a-l bate răŭ (cu vînătăĭ, ca pe coaja măruluĭ lovit). A fi sătul ca de mere acre, a fi foarte plictisit de ceva.- Și mară, pl. mere (Ban.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gâra-mâra s.f. (pop., înv.) ceartă continuă.

arată toate definițiile

Intrare: Mara
nume propriu (I3)
  • Mara
Intrare: gâra / -mâra
gâra interjecție
interjecție (I10)
  • gâra
gâra-mâra interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • gâra-mâra
gâr-mâr interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • gâr-mâr
Intrare: mară
mară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Măra
Măra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măra
Intrare: măra
măra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Măra
Măra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măra
Intrare: Mâra
Mâra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mâra
Intrare: mâră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâ
  • mâra
plural
genitiv-dativ singular
  • mâre
  • mârei
plural
vocativ singular
plural

gâra / -mâra gâra-mâra gâr-mâr

etimologie:

mâră

etimologie:

  • mâr
    surse: DLRM