domnesc, ~ească [At: CORESI, EV. 105/29 / Pl: ~ești / E: domn + -esc] 1 a Care aparține domnului (1-2). 2 a Referitor la domn (1-2). 3 a Care este emis de domn (1-2). 4 a Care aparține curții domnului. 5 a Bogat. 6 a Elegant. 7 sf (Îrg) Stăpânire a unui domn (1-2). 8 a Care ține de Dumnezeu. 9 a (Înv; îs) Rugăciune ~ească Rugăciunea „Tatăl nostru”. 10 a (Înv; îs) Țărani ~ești Țărani liberi. 11 a (Înv; îlv) A se duce cu sare ~ească A se mândri. 12 a (Îs) Mere ~ești Varietate de mere mari, de culoare gălbuie- portocalie dungată cu roșu. 13 a (Îs) Măr ~ Soi de măr care produce mere domnești (12). 14 a (Îvp; îs) Carte ~ească Hrisov de înmormântare. 15 a Bărbătesc.

DOMNESC, -EASCĂ, domnești, adj. 1. De domn (3), care aparține sau este caracteristic unui domn, unui domnitor; care emană de la un domnitor. V. voievodal, regal. Mi-e numele Diana și sînt de neam domnesc. CAMIL PETRESCU, T. III 367. Aceste vorbe rostite de gura domnească au brăzdat adînc inima norodului. CREANGĂ, A. 75. ◊ (Alegoric) Ursul pe leu schimbase Și, pe domnescul tron înălțat, Cîrma în labe tare-o luase. ALEXANDRESCU, M. 348. ◊ Mere domnești = varietate de mere mari, roșiatice. La mijlocul mesei... curcanul auriu, între mere domnești. MACEDONSKI, O. III 8. Palmă domnească v. palmă. 2. De domn (5); boieresc. Tu n-ai cunoscut niciodată Dreptul din slova domnească, Răstălmăcită și viclenească! DEȘLIU, G. 53. Trăgeau la așezări domnești, unde toată noaptea era lumină mare, de ospăț și petrecere. CAMILAR, T. 39. Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, V. 10.

DOMNESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru domni; de domn; voievodal. 2) Care este caracteristic pentru păturile privilegiate; boieresc. * Măr ~ varietate de măr cu fructe mari, de culoare gălbuie-portocalie dungată cu roșu. /domn + surf. ~esc

domnesc a. 1. privitor la domn, princiar: case domnești; 2. de soiul cel mai bun: măr domnesc.

1) domnésc, -eáscă adj., pl., eștĭ. De domn, de principe, de boĭer: curte domnească. Mere domneștĭ, un fel de mere marĭ foarte frumoase care se păstrează bine și ĭarna (V. crețesc).

domnesc (referitor la domnitor) adj. m., f. domnească; pl. m. și f. domnești

domnesc adj. m., f. domnească; pl. m. și f. domnești

domnesc adj. m., f. domnească; pl. m. și f. domnești

DOMNESC adj. (IST.) voievodal, (înv.) gospod, stăpânesc, vlădicesc. (Palatul ~; sceptru ~.)

DOMNESC adj. voievodal, (înv.) gospod, stăpînesc, vladicesc. (Palatul ~; sceptru ~.)

CARTE DOMNEASCĂ s. v. hrisov.

CĂMARĂ DOMNEASCĂ s. v. tezaur, vistierie.

CIUPERCĂ DOMNEASCĂ s. v. pitarcă.

LOCOTENENT DOMNESC s. v. regent.

LOCOTENENȚĂ DOMNEASCĂ s. v. căimăcămie.

carte domnească s. v. HRISOV.

cămară domnească s. v. TEZAUR. VISTIERIE.

ciupercă domnească s. v. PITARCĂ.

locotenent domnesc s. v. REGENT.

LOCOTENENȚĂ DOMNEASCĂ s. (IST.) căimăcămie.

ACADEMIA DOMNEASCĂ DIN BUCUREȘTI, școală superioară (1694-1818), înființată de Constantin Brîncoveanu. Important centru de cultură greacă, cu sediul la Mănăstirea Sf. Sava, iar în ultimii ani la Schitu Măgureanu.