3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

LEȘ2 s. m. v. leah.

leah2, ~ă [At: CORESI, ap. GCR. I, 25/24 / V: leaf sm, leav sm, leș sm / Pl: lehi, leahi, leși / E: ucr лях] 1-2 smf, a (Persoană) originar(ă) din Polonia Si: polon, polonez, (îrg) poleac, (îrg) polecesc, (înv) polonesc. 3 sm (Mol) Vânt rece care suflă dinspre nord.

LEAH, -Ă, pl. m. leși, s. m. și f. (Învechit) Polonez(ă). – Variantă: leș s. m.

LEAH leși m. înv. Persoană care face parte din populația Lehiei (Poloniei) sau este originară din Lehia; polonez. /<ucr. ljach

Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ].

Leși m. pl. vechiul nume al Polonilor. [V. Leah].

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh.Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.

arată toate definițiile

Intrare: Leșe
Leșe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: leah (s.m.)
substantiv masculin (M42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leah
  • leahul
  • leahu‑
plural
  • leși
  • leșii
genitiv-dativ singular
  • leah
  • leahului
plural
  • leși
  • leșilor
vocativ singular
  • leahule
plural
  • leșilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leș
  • leșul
  • leșu‑
plural
  • leși
  • leșii
genitiv-dativ singular
  • leș
  • leșului
plural
  • leși
  • leșilor
vocativ singular
  • leșule
  • leșe
plural
  • leșilor
Intrare: leahă
substantiv feminin (F33)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lea
  • leaha
plural
  • leșe
  • leșele
genitiv-dativ singular
  • leșe
  • leșei
plural
  • leșe
  • leșelor
vocativ singular
  • lea
  • leaho
plural
  • leșelor
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lea
  • leaha
plural
  • lehe
  • lehele
genitiv-dativ singular
  • lehe
  • lehei
plural
  • lehe
  • lehelor
vocativ singular
  • lea
  • leaho
plural
  • lehelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leah, -ă (persoană) leahă leș

etimologie: