LAND, landuri, s. n. (În Austria și în Germania) Unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu. – Din germ. Land.

land sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~uri / E: ger Land] Provincie autonomă în organizarea administrativă a Austriei și a Germaniei.

LAND, landuri, s. n. Provincie autonomă în organizarea administrativă a Austriei și a Germaniei. – Din germ. Land.

LAND s.n. Provincie; regiune; diviziune administrativă în Austria și Germania. [Pl. -uri, lendere. / < germ. Land].

LAND s. n. provincie, diviziune administrativă în Austria și Germania. (< germ. Land)

la³ [At: PSALT. HUR. 48^v/14 / V: (reg) ~ua, lăia / Pzi: lau / E: ml lavare] 1-6 vrt (Îvp) A (se) spăla (pe cap). 7 vt (Înv) A umezi. 8 vt (Pop; îc) Lă-mă-mamă Om prost. 9 vt (Îac) Om leneș, care se mișcă greoi. 10-11 vtr (Mar; Trs) A(-și) unge părul cu o substanță grasă pentru a-i da strălucire. 12-13 vtr (Reg) A (se) pieptăna după spălarea părului. 14 vt (Reg) A trata părul împotriva paraziților. 15 vr (Reg; d. pisici) A-și curăța blana prin lingere. 16 vt (Îvr; fig) A dojeni. 17 vt (Pop) A spăla rufe. 18 vt (Reg) A înălbi firele de tort. 19-20 vtr (Pop) A (se) scălda. 21 vt (Îvr) A trata cu o soluție, un unguent etc. Si: a unge. 22 vr (Olt; d. vreme) A deveni nefavorabilă.

laua v vz la³

lă v vz la

lăia v vz la³

lăua v vz la

LA³, lau, vb. I. Tranz. (Popular) A spăla (mai ales pe cap), a scălda, a îmbăia. Ea ne cocea pînă acuma pînea. Mă la pe mine. SADOVEANU, P. M. 246. Îl lă în toată sîmbăta cu fel de fel de buruieni. SEVASTOS, N. 4. Face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare... lă purcelul, îl scaldă. CREANGĂ, P. 76. Lau copilul, îi dau țîță. ALECSANDRI, P. P. 308. ◊ Expr. Lă-mă-mamă (cu valoare de substantiv) = om prost, nătîng, lălîu. Măritată de curînd după un văduvoi bătrîn ș-un «lă-mă-mamă». CREANGĂ, A. 96. Dacă găsește vreun lă-mă-mamă... Nu vede, n-aude și nu-i bagă seamă. PANN, P. V. II 97. ◊ Refl. Ileana pe cap se la. BIBICESCU, P. P. 271. – Forme gramaticale: prez. ind. lau, lai, lă, lăm, lați, lau, part. lăut. - Prez. conj. pers. 3 și: să leie (CREANGĂ, P. 289).

A LA lau tranz. pop. (persoane) 1) A spăla (pe cap). 2) fig. fam. A muia din toate părțile; a uda în întregime; a scălda. ◊ Lă-mă-mamă om mărginit la minte. /<lat. lavare

là v. a spăla, mai ales la cap: ia să-mi lai copilașii CR. [Vechiu-rom. a la, a spăla în genere = lat. LAVARE].

lă-mă-mamă m. om copilăros: dacă găsește vr’un lă-mă-mamă PANN. [Lit. spală-mă (la cap), mamă!].

2) la, infinitivu d. laŭ.

laŭ, lăút, a lá v. tr. (lat. lăvare și lávere, láutum, a spăla, it. lavare, fr. laver, pv. sp. pg. lavar. – Laŭ, laĭ, lă; să laŭ, să laĭ, să laĭe; lînd). Spăl pe cap cu apă caldă (cum se obișnuĭește Sîmbăta seara): a la copiiĭ. V. refl. Îmĭ spăl capu cu apă caldă. – În vest a lăĭa, ind. prez. laĭ, laĭ, laĭe, lăĭem, lăĭațĭ, laĭe, part. lăĭat.

1) lă v. tr. V. laŭ.

lă-mă-mámă s. m. fără pl. (imper. d. laŭ, mă laŭ și voc. mamă). Iron. Om fără energie, bleg, tîmpit.

land (provincie) s. n., pl. landuri

land (provincie) s. n., pl. landuri

land (provincie) s. n., pl. landuri

!la¹ (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. Iau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, 2 pl. lați, imperf. 1 lam; conj. prez. 1 sg. să Iau, 3 să laie; imper. 2 sg. afirm. lă; part. lăut

!lă-mă-mamă (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă

!Schimbarea la Față (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art. Schimbării la Față

la³ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imperf. 3 sg. la; conj. prez. 3 să lea/să leie/să laie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăut

!lă-mă-mamă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă

Schimbarea la Față (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Schimbării la Față

la vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imper. 2 sg. la; conj. prez. 3 sg. și pl. lea/leie/laie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăut

lă-mă-mamă s. m. invar.

Schimbarea la Față s. pr. f.

lau, lai 2, lă 3, lae 3 conj., lam 1 imp.

lă-mă-mamă invar.

Schimbarea-la-față.

la (lau, lăut), vb. – A spăla. – Mr. lau, lată, lare. Lat. lavāre (Pușcariu 954; REW 4951; DAR), cf. it. lavare, prov., sp., port. lavar, fr. laver. Înv., se pare că ar fi pierdut teren din sec. XVI, în fața der. său a spăla; azi se folosește în regiunea muntoasă din Munt., în Mold. și, în parte, în Trans., unde inf. său sună uneori a lăia. Cf. lături, lăun. Der. lăutoare, s. f. (spălat; spălătorie; Trans., spălător); lăutor, s. n. (înv.); lăutură, s. f. (spălat; baie; apă caldă pentru a spăla); nelăut, adj.; nelăuți, vb. (Trans.). – Der. neol. lavabo(u), s. n., din fr. lavabo; lavoar, s. n., din fr. lavoir; lavabil, adj., din fr. lavable.

LAND [lænd], Edwin Herbert (1909-1991), inventator american. Cercetări fundamentale și invenții în domeniul polarizării luminii; a inventat aparatul fotografic polaroid care permite obținerea rapidă a forografiei, inițial în alb și negru (1947), apoi color (1963).

ENDERBY [éndərbi], Țara ~ (ENDERBY LAND [lænd]), terit. în Antarctica, cuprins între 45°-57° long. E și 66° lat. S, la Oc. Indian. Relief muntos, cu alt. până la 2.260 m, alcătuit din gnaise și șisturi. Stațiunea de cercetări antarctice Molodiojnaia.

MARIE BYRD (LAND ~) [məri bə:d lænd], Țara ~, vastă regiune a Antarctidei, situată între M. Ross (la SE) și M. Amudsen (la NV), acoperită de calota glaciară. Pe litoral și în interior sunt munți vulcanici (vf. Sidley, 4.181 m). Descoperită (1929) de exploratorul american Richard E. Byrd.

QUEEN MAUD LAND [kuin mod lænd] (ȚARA REGINEI MAUD), porțiunea interioară a continentului antarctic, situată între 20° long. V și 45° long. E, respectiv între Enderby Land (la E) și Coats Land (la V), descoperită în 1930 de o expediție norvegiană în frunte cu Hjalmar Riiser-Larsen. Revendicată de Norvegia în 1939 și declarată dependență a acesteia în 1949. Relief muntos, acoperit cu gheață.

SCHIMBAREA LA FAȚĂ, sărbătoare creștină (6 aug.) ce amintește episodul relatat de Evanghelii, în care Iisus Hristos s-a arătat, pe muntele Tabor, apostolilor Petru, Iacov și Ioan, în strălucirea sa divină, însoțit de Moise și Ilie, personificând legea și profețiile, pe care Iisus a venit să le împlinească. Glasul din Cer le poruncește apostolilor să-L asculte pe Hristos ca pe noul Moise.

LA vb. v. îmbăia, scălda, spăla.

la² vb. I. (înv. și pop.) 1 tr., refl. v. Spăla. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică ființe) v. îmbăia. Scălda. 3 tr. (compl. indică rufe, obiecte etc.) v. Spăla.

la² vb. I. (înv. și pop.) 1 tr., refl. v. Spăla. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică ființe) v. Îmbăia. Scălda. 3 tr. (compl. indică rufe, obiecte etc.) v. Spăla.

la vb. v. ÎMBĂIA. SCĂLDA. SPĂLA.

LA vb. (Mold., Ban., Trans. SV) A spăla. A: Să-și lea cămeșile lor DOSOFTEI, PARIMIAR. C: Lau. Lavo. AC, 349. La-mă-veri și mai vîrtos de zăpada înălbi-mă-voiu. PS. SEC. XVIII, 36^r. ◊ Fig. Ce mai vîrtos mă lă de fărălegile meale. PS. SEC. XVIII, 34^^v. Etimologie: lat. lavare. Vezi și: nelăut:

la, lau, v.t.r. (reg.) 1. A (se) spăla: „Ien trimite-ți cămașa / Că eu mândru ți oi la” (Calendar, 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: „Iei pieptinile cu care te lai pe cap” (Bilțiu, 322). 3. A se unge pe cap (cu ulei, unt sau unsoare de porc). – Lat. lavare „a spăla, a curăța” (DEX, MDA).

la, lau, vb. tranz. și refl. – (reg.) 1. A (se) spăla: „Ien trimite-ți cămașa / Că eu mândru ți oi la” (Calendar, 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: „Iei pieptinile cu care te lai pe cap” (Bilțiu, 322). – Lat. lavare „a spăla, a curăța” (DEX, MDA).

schimbarea la față – (rel.) Prima sărbătoare de toamnă (6 august); Probaje, Probejanie. „De la sărbătoarea asta începe a pica frunza de fag; frunza și iarba îmbătrânesc” (Bilțiu, 2010: 37). Interdicții: „Nu-i bine a lucra, că dacă lucri, lucru îi așe cum să proboze frunza. Așe să duce lucru, așe să duc tăte cum pică paiu, cum pică frunza” (idem; Sarasău). ♦ Sărbătoare (praznic împărătesc) ce marchează întâmplarea de pe Muntele Tabor unde Iisus, în prezența apostolilor Petru, Iacob și Ioan, a început să strălucească (potrivit teologilor, acest lucru demonstrează originea sa divină).

la, lau, vb. tranz. și refl. – 1. A (se) spăla: „Ien trimite-ți cămașa / Că eu mândru ți oi la” (Calendar 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: „Iei pieptinile cu care te lai pe cap” (Bilțiu, 322). – Lat. lavare.