2 intrări
26 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Iuda m. 1. al patrulea fiu al lui Iacob, capul unuia din cele 12 triburi ale lui Izrael; 2. (Regatul lui), unul din cele două State formate după moartea lui Solomon prin schisma celor zece triburi: el coprindea triburile lui Iuda și Beniamin, cu cap. Ierusalim, și dură dela 962-587 a. Cr.
Iuda m. 1. poreclă ce țăranul dă ovreiului; 2. cămătar. [Aluziune la Iuda vânzătorul].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Iuda (Iscarioteanul) m. 1. unul din cei 12 apostoli; trădă pe Isus și se spânzură de disperare; 2. fig. tipul trădătorului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ĭúda m., gen. al luĭ. Ziŭa apostoluluĭ Ĭuda fratele Domnuluĭ (la 19 Ĭuniŭ), o sărbătoare băbească căreĭa i se atribue aducerea furtuniĭ și grindiniĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IÚDĂ, iude, s. f. Om trădător; om fățarnic, prefăcut. – Din sl. Ijuda.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IÚDĂ, iude, s. f. Om trădător; om fățarnic, prefăcut. – Din sl. Ijuda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
iudă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 384/18 / Pl: ~e / E: vsl июда] 1 Om trădător. 2 Om fățarnic. 3 (Înv) Cămătar. 4 (Înv; arg) Agent de poliție care lucrează sub acoperire. 5 (Îvp) Duh necurat, spirit rău, purtător de vânturi care, după credința poporului, locuiește în Dunăre, în lacuri sau în mare, luând diferite înfățișări Si: vidră. 6 (Pop; lpl) Iele. 7 (Reg) Vânt puternic ce îi trădează pe vânători. 8 (Reg) Grămadă de arbori răsturnați. 9 (Îvp) Copil obraznic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IÚDĂ, iude, s. f. Trădător. Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase și sărutările lor sărutări de iude. BOLINTINEANU, O. 248.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IÚDĂ ~e f. Persoană care înșală; om fățarnic, lipsit de sinceritate. /<sl. Ijuda
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Iude f. pl. 1. zîne de vânturi și de nori, analoage Ielelor (în cântecele bănățene): doisprezece pui de iude ce aleargă fără trudă POP.; 2. sărbătoare băbească la 19 Iunie ce poartă furtunele și bate țarinile cu piatră; 3. (în graiul vânătoresc) vânt foarte furios ce bate în acelaș timp din mai multe părți, de unde (luându-se efectul drept cauză) grămadă de arbori răsturnați. [Dela Iuda vânzătorul care a devenit căpetenia demonilor (v. Scaraoțchi) și purtătorul furtunilor: Iudele sunt fetele legendare ale lui luda].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) ĭúdă f., pl. e (Iuda, trădătoru luĭ Hristos). Jidan și maĭ antipatic de cît îs Jidaniĭ în general: Iudă spurcată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) ĭúdă f., pl. e (bg. ĭuda, zînă, furie; litv. júdra, vînt cu vîrtejurĭ, vijălie). Vest. Vînt furios care bate din maĭ multe părțĭ de odată. Copacĭ trîntițĭ de acest vînt (Od. Pseud. 103). Pădure de brazĭ trîntițĭ de vînt (Ml.). V. sodom.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
Iúda (personaj biblic) s. propriu m., g.-d. lui Iúda
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Iúda s. pr. m., g.-d. lui (acestui, unui) Iúda
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iúdă (persoană fățarnică) s. f., g.-d. art. iúdei; pl. iúde
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iúdă s. f., g.-d. art. iúdei; pl. iúde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
IÚDĂ s. v. trădător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IUDĂ s. trădător, vînzător.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
iúdă (iúde), s. f. – 1. Cămătar. – 2. Om trădător, fățarnic, prefăcut. – 3. Om fără milă. – 4. Duh rău. – 5. (Arg.) Agent, curcan. – 6. Vînt. – 7. Copaci doborîți de vînt. De la Iuda (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 184; DAR). Cihac, II, 152, explică sensul 7 din sl. judŭ „membru”, care nu pare clar. Ar putea fi mai curînd o extindere a sensului 6, care se explică, la rîndul lui, printr-o confuzie cu iugă, s. f. (vînt de sud), din bg., sb. jug. – Der. iudalîc, s. n. (Arg., trădare; misiunea agentului de poliție); iudi, vb. (a ademeni, a seduce, a face să păcătuiască), cf. Iordan, BL, IX, 65 (după DAR, în legătură cu rut. juditi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Iuda, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, numit și Iscariotul, singurul apostol din Iudeea, născut la Iscariot (Kariot sau Keriot). Dominat de simțul înavuțirii și fiind convins că Iisus nu e un mesia politic și național, cum ar fi dorit ei, L-a trădat și L-a vândut arhiereilor pe 30 de arginți, numele său devenind sinonim cu „trădător”. Căindu-se după răstignire, a restituit apoi banii și s-a spânzurat, recunoscând că a vândut sânge nevinovat.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
IUDA [iüdə], ha-Levi (pe numele adevărat Yehuda ben Shemuel ha-Levi) (1075/1085-c. 1140), poet și filozof evreu din Spania. Clasic al literaturii ebraice. Autor de poeme religioase, imnuri, ode („Sionide” – cântate și astăzi în sinagogă). Lucrarea filozofică „Khazar”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
iudă
- 1. Om trădător; om fățarnic, prefăcut.exemple
- Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase și sărutările lor sărutări de iude. BOLINTINEANU, O. 248.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba slavă (veche) Ijudasurse: DEX '98 DEX '09