IUDA I. npr. m. ~ Iscariotul, apostolul care a trădat pe Mîntuitor, vînzîndu-l pentru 30 de arginți; punctul lui ~, numărul 13. II. IUDĂ sf. 1 Trădător ¶ 2 Poreclă dată Evreului: Tatarașul, pe unde nu se pomenea țipenie de iudă, astăzi este înghesuit de lifte pîngărite (ALECS.) ¶ 3 Cămătar: era raiu... pînă se pripăși... pe plaiurile noastre, iuda de cațaon (DLVR.) [vsl. < gr.].