IUDA < ebr. Yehūdāh „celebratio” (OS; EI) 1. Iudul, frate cu Pădure, olt. (17 B III 504); Iudul = Idul din Damiiani, r. Buzeu (mss. 3699 p. 29, BAR); 2. Ida sau Iuda s. în reg. Cluj. Iuda t.; cf. și termenul „iudă” pt. surpătură sau rîpă abruptă (Vîlcana, r. Pucioasa). 3. + -ca: Iudea, P. (Dm; Ștef; Băl I).