2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inc sn [At: CUV. D. BĂTR. II, 230 / V: hinchi / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. 2 (Ccr) Chicot. 3 (Rar) Dorință sexuală. 4 (Îe) A umbla de-a ~ului A căuta să se joace.

INC, incuri, s. n. (Reg.) Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. – Et. nec.

INC, incuri, s. n. (Reg.) Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. – Et. nec.

INC, incuri, s. n. (Mold.) Poftă de rîs și de joc, poftă de zburdălnicii. Copila părintelui, cum era sprințară și plină de incuri, a bufnit de rîs. CREANGĂ, A. 3. Ei, las’ că vă judec eu acuși, necuraților; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. id. P. 304.

INC ~uri n. pop. Dispoziție de joc și zbenguială. /Orig. nec.

inc n. Mold. 1. dispozițiune de a juca, sburdăciune (vorbind de puii de animale); 2. joc, caprițiu: copilă plină de incuri CR. [Origină necunoscută].

inc și hinc n., pl. urĭ (din incot). Mold. Fam. Haz, farmec, atracțiune: o fată plină de incurĭ, îțĭ era maĭ mare dragu să te uițĭ la incurile eĭ, te pălea hincu cînd o auzeaĭ cîntînd. L-a trîntit de ĭ-a eșit incu, l-a trîntit de a făcut „buf”, l-a bușit răŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inc (reg.) s. n., pl. íncuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

inc (íncuri), s. n.1. Rîs, hohot. – 2. Poftă de rîs, de zburdălnicie, de joc. Creație expresivă, care traduce efortul de a-și ține rîsul, cf. icni (Tiktin). – Der. incot, s. n. (hohot de rîs), cf. chicot, hihot; (h)incoti, vb. (a hohoti); incaci, adj. (zîmbitor). Legătura cu sl. ǫkotŭ „cîrlig” (DAR) nu pare posibilă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

inc, incuri, s.n. (reg.) 1. poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. 2. chiot, râs înfundat. 3. capriciu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INC 1. – b. (Moț);-ul t., ard. și InkuL rîu în Ucraina; Inceștis.r. Beiuș. 2. Incaș fam. și s. (Dm). 3. Cf. Inculeț, fam., mold.

Intrare: inc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inc
  • incul
  • incu‑
plural
  • incuri
  • incurile
genitiv-dativ singular
  • inc
  • incului
plural
  • incuri
  • incurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Inc
nume propriu (I3)
  • Inc
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inc

  • 1. regional Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Copila părintelui, cum era sprințară și plină de incuri, a bufnit de rîs. CREANGĂ, A. 3.
      surse: DLRLC
    • Ei, las’ că vă judec eu acuși, necuraților; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. CREANGĂ, P. 304.
      surse: DLRLC

etimologie: